Capitole

CAPITOLUL III

O lungă istorie a bărbaţilor care se poartă urât

 

De-a lungul istoriei, au existat milioane de exemple de bărbați înțelepți, buni, amabili și respectuoși, dar și prea multe exemple de bărbați care și-au tratat femeile ca pe niște obiecte. Bărbații caută în mod activ să le folosească pe femei în scopuri proprii. Iar uneori își ating aceste scopuri fără să facă prea mari eforturi.

 

Bărbaţi din Antichitate care s-au purtat urât

Cel mai celebru exemplu de bărbat care a stat deoparte în timp ce femeia sa își făcea rău singură îl găsim într-o superbă și străveche grădină. Cu toate că, în clipa fatală când ea a mușcat din fructul oprit, Adam se găsea alături de soția lui perfectă, Eva, în Grădina Edenului, el a reușit, totuși, după ce a urmat-o în neascultare, să-l învinovățească tot pe Dumnezeu pentru asta.

Când Dumnezeu l-a întrebat ce s-a întâmplat, Adam I-a răspuns: „Femeia care mi-ai dat-o să fie cu mine, aceea mi-a dat din pom și am mâncat” (Gen. 3, 12) (*). Nu numai că Adam a stat cu mâinile în sân în timp ce Eva era ispitită să cadă din ascultare, dar a refuzat și să-și asume responsabilitatea pentru că nu și-a protejat soția de această cădere.

După ce Adam și Eva au fost izgoniți din Grădina Raiului, lucrurile au mers din ce în ce mai rău pentru femei. Majoritatea civilizațiilor antice au văzut femeile ca sclave și ca obiecte în proprietatea bărbaților.

În Grecia Antică, prea puține erau libertățile de care se bucurau femeile. Istoricul și biograful Plutarh nota că ele trebuiau ținute „sub cheie”. Într-o piesă de Aristofan, personajul feminin, Calonice, spune: „Noi, femeile, nu putem ieși din casă când vrem. Trebuie să-i servim pe bărbați” [37].

Sociologul Alvin J. Schmidt face o tulburătoare trecere în revistă a felului în care femeile erau tratate în Grecia antică. În cartea sa, How Christianity Changed the World (Cum a schimbat creștinismul lumea), el arată că femeile obișnuite se bucurau de statutul social al sclavilor:

– nu aveau dreptul de a divorța;

– nu aveau dreptul de a merge la școală și de a primi educație;

– nu aveau dreptul de a vorbi în public;

– din punct de vedere juridic erau inferioare bărbaților;

– infanticidul era la ordinea zilei, iar majoritatea bebelușilor uciși erau de sex feminin.

Nici vechea Romă nu le trata prea diferit. În epoca lui Hristos, spune Schmidt, femeile „nu se bucurau de niciunul din drepturile și privilegiile bărbaților”:

– soții aveau drept de control absolut asupra soțiilor și posesiunilor lor, în timp ce femeile nu aveau nimic în proprietate;

– femeile nu puteau divorța;

– femeile nu puteau primi moștenire;

– legea îi dădea bărbatului dreptul de a-și pedepsi fizic femeia – pedeapsa putea ajunge până la moarte;

– femeile nu aveau voie să vorbească în public[38].

O scrisoare uluitoare din secolul I, scrisă de un bărbat roman către soția sa însărcinată, ne dezvăluie valoarea relativă a fetelor în lumea antică:

 

„Cele mai calde salutări. Vreau să știi că suntem încă în Alexandria. Și te rog să nu-ți faci griji… Dacă naști înainte de întoarcerea mea și e băiat, lasă-l în viață; dacă e fată, abandoneaz-o…” [39]

 

Din punct de vedere sexual, femeile erau instrumente pentru plăcerea bărbaților. Philip Schaff, istoric al bisericii, observă: „Virtutea castității în sensul creștin al cuvântului le era aproape necunoscută păgânilor. Femeia era în mod esențial o sclavă pentru pasiunile inferioare ale bărbatului” [40].

Plutarh menționează că miresele-copil erau o practică frecventă, fetele fiind măritate și de la 12 ani. Aceste fete nu aveau de ales și nici nu aveau vreun cuvânt de spus cu privire la soțul lor.

Și în cultura iudaică din secolul I femeile se bucurau de prea puțină stimă. De exemplu, Talmudul conține următoarea observație: „Lumea nu poate exista fără bărbați și femei – dar fericit e cel ai cărui copii sunt de parte bărbătească și durere celui care are numai de parte femeiască” [41]. Mărturia unei femei era considerată suspicioasă sau nu era acceptată. Josephus, istoric evreu din secolul I d.Hr., scrie: „Dar nu acceptați mărturia femeii, căci sexul ei este ușuratic și îndrăzneț…” [42]

Înainte de apariția creștinilor, care au luptat mult împotriva acestei practici, în regiunile Indiei unde predomina hinduismul, văduvele erau de obicei arse în foc. Se considera de datoria femeii să se sacrifice pe rugul funerar al soțului. O zicală hindusă spune: „Dacă soțul e fericit, soția e fericită; dacă el e trist, și ea trebuie să fie tristă; iar dacă el moare, trebuie să moară și ea” [43]. Această datorie le era impusă cu forța văduvelor, fie că voiau, fie că nu. Era o practică răspândită și în Scandinavia precreștină, în China, în Noua Zeelandă, precum și la unele triburi amerindiene, înainte de sosirea lui Columb [44].

În China, timp de secole, o practică obișnuită a fost legarea picioarelor femeilor. Fetelor li se înfășurau strâns și dureros labele picioarelor, pentru a împiedica creșterea lor normală. Adesea, aceasta rezulta în dizabilităţi, dureri cronice și mobilitate redusă. De ce bărbații din China au instituit și promovat legarea picioarelor? Pentru că femeile care mergeau cu pași mărunți li se păreau mai atractive [45].

Se pot aduce o mulțime de argumente că bărbații au găsit nenumărate feluri în care să maltrateze, să tortureze și să abuzeze de alți oameni (prin sclavie, de exemplu), dar nu există exemple la nivelul unei nații prin care femeile să fi legat picioarele bărbaților sau să îi oblige să poarte anumite articole de îmbrăcăminte, să-i folosească ca pe propria proprietate sau în scopul satisfacerii propriilor lor plăceri. Nici nu a existat undeva dreptul femeii de a-și ucide soțul.

De-a lungul istoriei, când au existat inegalitate și abuzuri în interacțiunea celor două sexe, acestea au fost exercitate de către bărbați asupra femeilor.
Inegalitatea femeilor, exploatarea și relele tratamente nu se rezumă la istoria antică, ci apar în toate culturile. Și America are o lungă istorie de inegalitate a femeii cu bărbatul.

 

Bărbaţi americani care s-au purtat urât

Spuneam că nici femeile din America nu au fost scutite de opresiunea și maltratările la care erau supuse femeile în Antichitate, cu toate că, în general, s-au bucurat de mult mai multă libertate decât în alte culturi. În cartea Despre democrație în America, unde face radiografia anilor 1830 în SUA, Alexis de Tocqueville remarcă: „Femeile din Statele Unite sunt închise în cercul strâmt al vieții casnice, iar situația lor este din multe puncte de vedere una de dependență extremă”. În același timp, însă, spune: „Nu am văzut nicăieri ca femeile să ocupe o poziție mai înaltă” [46].

În secolul al XIX-lea, femeile din America nu aveau drepturi egale cu bărbații. Nu aveau dreptul la vot, își pierdeau dreptul la proprietate când se căsătoreau, dreptul la divorț era foarte limitat, la fel și posibilitatea de a munci în afara căminului. Declaration of Sentiments (Declarația sentimentelor), un document feminist semnat cu ocazia Convenției de la Seneca Falls, din 1856, vorbește despre felul în care bărbatul domina societatea vremii:

 

„Nu i-a permis niciodată să-și exercite dreptul inalienabil de a-și prezenta votul electoral.

A obligat-o să se supună la legi despre care ea nu a putut să-și spună părerea.

A oprit-o de la drepturile care le sunt acordate și celor mai ignoranți și mai degradați bărbați – nativi sau străini.

A lipsit-o de dreptul ei fundamental de cetățean, acela de a vota, lăsând-o astfel fără reprezentare în adunarea legislativă, a oprimat-o din toate părțile.” [47]

 

Abia în anii 1920 femeile au câștigat dreptul la vot, după ce a fost adoptat al Nouăsprezecelea Amendament. Primii 33 de președinți americani au fost aleși exclusiv de bărbați (cu toate că unele state le-au permis femeilor să voteze din 1916).

Și, deși în America se vedeau cele mai mari progrese în obținerea de drepturi egale pentru femei, în multe alte părți ale lumii mentalitatea era încă medievală în ceea ce privește drepturile femeii.

 

Bărbaţi moderni care s-au purtat urât

Am luat prânzul de curând cu un prieten care lucrează în domeniul medical în Uganda, o țară africană. L-am întrebat despre mentalități, accesul la tratament medical și dacă avortul e o practică răspândită. Prietenul meu, pe nume Emma (nume de bărbat în țara sa natală), mi-a spus că avortul este ilegal în Uganda, dar se practică pe scară largă. L-am întrebat cum vine asta, la care mi-a răspuns:

– Femeile sunt cele care muncesc. Ele nasc și cresc copiii, dar tot ele muncesc pentru a aduce cele necesare în casă. Așa că fac avort, pentru că nu au nici bani, nici ajutor în gospodărie.

– Dar bărbații ce fac?

– Nimic. Stau toată ziua. Beau și fumează.

– Nu fac nimic?, l-am întrebat eu surprins.

– Nimic. Leneși. Li se pare că femeia trebuie să le facă pe toate.

Această filozofie de viață și practică șovină nu există doar în Uganda. Se relatează despre ea în multe țări africane.

În Orientul Mijlociu, multe națiuni islamice se folosesc de legea Sharia pentru a le impune reguli rigide și restrictive femeilor. În Arabia Saudită, leagănul Islamului, legea prevede limitări severe asupra femeii. Jurisprudența și cutuma saudită, de exemplu, stipulează următoarele pentru femei:

  • nu au voie să iasă din casă fără un însoțitor de sex masculin;
  • nu au voie să conducă mașina;
  • nu au drept de vot;
  • trebuie să poarte obligatoriu un acoperământ pe cap, o pelerină lungă și neagră, iar când ies în public trebuie să poarte văl pe față.

„Societatea saudită este bazată pe înrobirea femeii de către bărbat și pe cea a societății de către stat”, a declarat Wajiha Al-Huweidar, activistă saudită pentru drepturile femeii, la postul de televiziune Al-Hurra în data de 13 ianuarie 2008. „Oamenii încă nu au dreptul să ia propriile decizii. Iar femeile saudite sunt cele mai lipsite de drepturi. Femeia saudită continuă să trăiască o viață de sclavă.” [48]

Și alte națiuni islamice, printre care Egiptul, impun reguli stricte în mișcarea și stilul de viață al femeii. Noni Darwish, născută în Egipt, descrie implicațiile practice ale acestor restricții. În cartea ei, Cruel and Usual Punishment (Cruda pedeapsă cea de toate zilele), care dezvăluie impactul legii Sharia asupra femeilor, ea scrie: „În primii 30 de ani ai vieții mele am trăit literalmente ca o sclavă. Eram ca o pasăre în colivie, cetățean de rang secund, și trebuia să fiu foarte atentă ce vorbesc chiar și cu cele mai apropiate prietene” [49].

Darwish, născută în 1949, mai scrie: „Cât timp am stat în Egipt, marea majoritate a femeilor musulmane trăiau în apartamente înghesuite sau colibe imunde din chirpici și își petreceau viața muncind din greu sub soarele nemilos al Egiptului”.

Există numeroase exemple de femei musulmane executate în public pentru că au fost violate sau pentru că erau suspectate de adulter. În Bangladesh, o fată de 14 ani a căzut moartă după ce a primit 70 de lovituri de bici. Se crede că pedeapsa îi fusese aplicată după ce un verișor mai mare o atacase, îi pusese căluș și o violase. Un imam local a decis că era vinovată de adulter și a condamnat-o la 100 de lovituri de bici. CNN e relatat că părinții „au privit în timp ce biciul rupea pielea celui mai mic dintre copiii lor, care apoi a căzut la pământ” [50].

Povești de o brutalitate și mai îngrozitoare provin din Iran. Un membru al miliției Basiji, un grup paramilitar iranian, a declarat pentru cotidianul Jerusalem Post că administratorii închisorilor iraniene le violează pe tinere înainte de a le executa. Iar totul este perfect legal. Legea islamică interzice execuția virginelor, așa că femeile necăsătorite condamnate la moarte sunt căsătorite cu gardienii din închisoare și astfel violate sub tutela legii. După această crimă plină de cruzime, sunt executate.

„Îmi amintesc că le-am auzit plângând după (viol). Nu voi uita niciodată cum și-a zgâriat o fată fața și gâtul cu unghiile după aceea. Avea zgârieturi adânci peste tot” [51], a mai povestit acesta.

Nici America nu e imună la oprimarea femeilor islamice. Rifqa Bary, de 16 ani, care s-a convertit la creștinism, a fugit din casa familiei sale din Ohio în 2009. Îi era teamă că tatăl ei musulman avea să îndeplinească „crima de onoare”, ucigând-o, pentru că părăsise Islamul. „M-ar fi ucis sau m-ar fi trimis înapoi în Sri Lanka”, a susținut fata când a ajuns în statul Florida.

A urmat o bătălie legală pentru custodie, dar părinții ei nu au reușit să o aducă acasă până când a împlinit 18 ani și a obținut dreptul la rezidență permanentă în SUA. [52]

Teama fetei că avea să fie ucisă nu era deloc nefondată. Au existat fete musulmane ucise în SUA pentru că au adoptat stilul occidental de viață sau chiar pentru ceea ce părinții lor au considerat drept comportament nesupus. Tatăl lui Noor Almaleki, în vârstă de 20 de ani, a călcat-o cu mașina pe aceasta și i-a produs leziuni grave, în urma cărora a murit.

Un anchetator al poliției a declarat că Noor „a fost călcată cu mașina în plină zi de către tatăl ei, care era supărat, fiindcă fata devenise prea occidentală și nu voia să accepte o căsătorie pe care i-o aranjase acesta în Irakul natal” [53].

Istoria universală, dar și cultura modernă sugerează că lumea este încă foarte departe de egalitatea sexelor. Toate cazurile majore care implică persecuția unui sex de către celălalt sunt exclusiv povești despre bărbați care persecută femei.

 

Abuz sexual

Rata mare de violuri și violență sexuală înregistrată în interiorul granițelor americane ilustrează la modul cel mai alarmant felul în care bărbații le abuzează și le maltratează pe femeile americane. În 2011, au fost reclamate la poliție 83.425 de violuri cu uz de forță [54], dar această cifră e doar vârful aisbergului. Studiul Național cu privire la Partenerul de Viață și Violența Sexuală (NISVS) realizat în 2010 de Centrul pentru Prevenția și Controlul Bolilor (CDC) din SUA arată că 1,3 milioane de femei susțin că au fost violate în anii anteriori [55]. Iată câteva dintre rezultatele obținute în urma studiului, care s-a desfășurat prin telefon:

  • 20% din femei au suferit cel puţin un viol;
  • una din șase femei a fost cândva urmărită și hărțuită;
  • un sfert din femei au căzut victimă violențelor fizice grave produse de partenerii de viață.

Problema violenței domestice este atât de răspândită, încât Coaliția Națională Împotriva Violenței Domestice trage un semnal de alarmă cu privire la această „epidemie ce afectează indivizi din toate comunitățile, indiferent de vârstă, stare materială, rasă, religie, naționalitate sau educație” [56]. Circa 85% din victimele violenței domestice sunt femei [57].

Și pornografia este omniprezentă în cultura americană. Este cel mai popular subiect în căutările online, conform redactorului Pamela Paul de la revista Time, care relatează că „66% din bărbații cu vârste cuprinse între 18 și 34 de ani vizitează lunar site-uri pornografice” [58]. Efectele sunt extrem de negative. Pornografia îi învață pe bărbați să privească femeia ca pe un obiect sexual și deschide calea violenței împotriva femeilor. Așa-zisul „entertainment pentru adulți” are următoarele consecințe:

 

O viziune asupra femeii ca jucărie: Un studiu din 2009 a folosit scanarea prin rezonanță magnetică a creierului bărbaților care urmăreau conținut pornografic, ajungând la concluzia că aceasta îi făcea să privească femeia ca pe un obiect sexual [59].

Divorț și infidelitate: Cei care au urmărit cel puțin o dată un astfel de film sunt, timp de un an după aceea, cu 25,6% mai predispuși la divorț, cu 65% mai predispuși la relații extramaritale și cu 8% mai puțin dispuși să-și califice căsnicia drept „foarte fericită” (asta în cazul în care mai sunt încă într-o căsnicie) [60].

Violență sexuală: Un studiu care a urmărit studenți de sex masculin de la o universitate din regiunea central-vestică a SUA a descoperit că „bărbații care au vizionat pornografie sunt mai puțin predispuși să intervină când sunt martorii unui incident, că declară intenții comportamentale mai înclinate spre viol și sunt mai predispuși să creadă în lucrurile neadevărate care se spun cu referire la viol” [61]. Ucigașul în serie Ted Bundy, care a fost executat după ce a ucis cel puțin 28 de femei, a declarat că originea comportamentului său sadic se găsea în dependența de pornografia care prezenta fapte de violență extremă. Una dintre ultimele lui victime era o fetiță de 12 ani al cărei cadavru a fost găsit abandonat într-o cocină. [62]

 

Nu toți bărbații din istorie au văzut femeile ca inferioare și le-au tratat ca atare. Există o mulțime de exemple de instituții și bărbați care s-au luptat pentru drepturi egale acordate femeilor.

Cu toate acestea, se impune o concluzie care ne aduce cu picioarele pe pământ: de-a lungul istoriei, bărbații au avut tendința de a le persecuta pe femei, de a le limita libertatea și puterile și de a le folosi în scopuri pur personale. Aceasta s-a desăvârșit prin intermediul acțiunilor politice și sociale (prin obiceiuri și legi care limitau libertățile femeilor) sau prin pasivitate și lipsă de acțiune (ținându-se deoparte și lăsându-le să poarte povara socială sau învinuindu-le pentru toate relele societății). Azi, în SUA, numărul femeilor care suferă abuzuri din partea bărbaților este uluitor.

Iar avortul este o manifestare dusă la extrem a acestei tendințe a bărbaților de a exploata femeia. Să aruncăm în continuare o privire asupra modului în care bărbații se folosesc de avort pentru a-și îndeplini mărețele planuri sociale și a-și exercita pasiunile intime asupra femeilor fără a mai fi nevoiți să-și manifeste la nevoie și angajamentul și responsabilitatea față de ele.

 

NOTE

(*) Citate biblice din Biblia © Bartolomeu Valeriu Anania, Ed. Litera Internațional, 2011

[37] Din Lysistrata, Citat în: Alvin J. Schmidt, How Christianity Changed the World (Grand Rapids, Michigan: Zondervan, 2001, 2004), p. 98.

38] Schmidt, How Christianity Changed the World, pp. 97-101.

[39] David H. Cherry, editor, The Roman World: A Sourcebook (Malden, Mass.: Blackwell Publishers, 2001), p. 51.

[40] Philip Schaff, The Person of Christ: The Miracle of History (Boston: American Tract Society, 1865), p. 210. Citat în: Alvin J. Schmidt, How Christianity Changed the World (Grand Rapids, Michigan: Zondervan, 2001, 2004), p. 101.

[41] Talmud, Sotah, 19a, Citat în: Gary R. Habermas and Michael L. Licona, The Case for the Resurrection of Jesus (Grand Rapids, Michigan: Kregel Publications, 2004), p. 72.

[42] Gary R. Habermas și Michael L. Licona, The Case for the Resurrection of Jesus (Grand Rapids, Michigan: Kregel Publications, 2004), p. 72.

[43] Sakuntala Narasimhan, Sati: Widow Burning in India (New York: Anchor Books, 1990), p. 27.

[44] Dorothy K. Stein, „Women to Burn: Suttee as a Normative Institution”, Signs: Journal of Women Culture and Society (Winter 1978) 253. Citat în: Schmidt, How Christianity Changed the World, p. 116.

[45] Schmidt, How Christianity Changed the World, pp. 118-9.

[46] Tocqueville, Alexis de, Democracy in America (London: Saunders and Otley, 1840), p. 106.

[47] Modern History Sourcebook: The Declaration of Sentiments, Seneca Falls Conference, 1848. http://www.fordham.edu/halsall/mod/senecafalls.asp

[48] Nonie Darwish, Cruel and Usual Punishment (Nashville: Thomas Nelson, 2008), p. 64.

[49] Ibid. ix.

[50] Farid Ahmed and Moni Basu, „Only 14, Bangladeshi girl charged with adultery was lashed to death”, CNN.com, 29 martie 2011. http://edition.cnn.com/2011/WORLD/asiapcf/03/29/bangladesh.lashing.death/index.html

[51] Sabina Amidi, „I wed Iranian girls before execution”, The Jerusalem Post, 19 iulie 2009. http://www.jpost.com/IranianThreat/News/Article.aspx?id=149091

[52] „Rifqa Bary Granted U.S. Residency”, 10TV.com, Tuesday September 7, 2010. http://www.10tv.com/content/stories/2010/09/07/story-columbusrifqa-bary-us-citizen-granted.html

[53] Julia Dahl, „«Honor killing» under growing scrutiny in the U.S.”, CBSNews.com, 4 aprilie 2012. http://www.cbsnews.com/8301-504083_162-57409395-504083/honor-killing-under-growing-scrutiny-in-the-u.s/

[54] Crime in the United States 2011, Forcible Rape, Federal Bureau of Investigation. http://www.fbi.gov/about-us/cjis/ucr/crime-in-the-u.s/2011/crime-in-the-u.s.-2011/violent-crime/forcible-rape

[55] National Intimate Partner and Sexual Violence Survey Fact Sheet. http://www.cdc.gov/ViolencePrevention/pdf/NISVS_FactSheet-a.pdf

[56] „Domestic Violence Facts”, The National Coalition Against Domestic Violence. http://www.ncadv.org/files/DomesticViolenceFactSheet%28National%29.pdf

[57] Bureau of Justice Statistics Crime Data Brief, Intimate Partner Violence, 1993-2001, februarie 2003. Citat în: „Domestic Violence Facts”, The National Coalition Against Domestic Violence.

http://www.ncadv.org/files/DomesticViolenceFactSheet%28National%29.pdf

[58] Pamela Paul, „From Pornography to Porno to Porn: How Porn Became the Norm”, Citat în: The Social Costs of Pornography: A Collection of Papers (Princeton, N.J.: Witherspoon Institute, 2010).

[59] Mary Eberstadt, Mary Anne Layden, „The Social Costs of Pornography: A Statement of Findings and Recommendations”, The Witherspoon Institute and the Social Trends Institute, 2010, p. 35. http://www.internetsafety101.org/upload/file/Social%20Costs%20of%20Pornography%20Report.pdf

[60] Ibid., 25.

[61] John D. Foubert, Matt W. Brosi, and R Sean Bannon. „Pornography viewing among fraternity men: Effects on bystander intervention, rape myth acceptance and behavioral intent to commit sexual assault.” Journal of Sex Addiction and Compulsivity 18 (2011), pp. 212-31. Disponibil pe Internet la: http://works.bepress.com/john_foubert/7

[62] „Fatal Addiction: Ted Bundy’s Final Interview”, PureIntimacy.org, http://www.pureintimacy.org/piArticles/A000000433.cfm

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *