Capitole

CAPITOLUL V

CAPITOLUL V

„Plivirea grădinii”

 

În timp ce câțiva bărbați erau cu adevărat preocupați de sănătatea femeii și vedeau legalizarea avortului ca pe un mijloc de a o proteja pe aceasta, majoritatea covârșitoare a bărbaților care promovau avortul aveau alte motive: schimbările sociale și comportamentul sexual personal.

La nivel social, principalii vectori ai avortului sunt controlul populației și eugenia, care merg mână în mână. La nivel personal, vectorul principal este libertatea sexuală a bărbaților, care se vor scutiți de responsabilități și consecințe. Astfel, femeile sunt folosite fie pentru a promova proiecte de inginerie socială, fie ca obiecte sexuale. În ambele cazuri, femeia este exploatată ca instrument de realizare a unor scopuri care le aparțin în principal bărbaților.

Controlul populației este procesul de menținere sau încetinire a creșterii demografice prin lege sau prin practică. În China, politica copilului unic este un exemplu de control al populației. Familiile chineze care încalcă regula riscă în cel mai bun caz o amendă uriașă, dacă nu lucruri mai grave. În cazul Chinei, guvernul aplică această politică asupra propriului popor.

Eugenia este știința aplicată de a selecta populația mai puțin dezirabilă în favoarea uneia de extracție mai dezirabilă. În istoria occidentală, se referă în general la politicile de descreștere sau chiar de eliminare a unei anumite rase. În istoria recentă, holocaustul nazist este un exemplu arhicunoscut și revoltător de eugenie aplicată.

Eugenia este în mod esențial tot o formă de control al populației. Politica avortului în America poate fi legată direct atât de ideologia controlului populației, cât și de eugenie.

„Libertarienii și feministele au fost în mod clar vectori ai legalizării avortului, dar în multe cazuri eugeniștii și adepții controlului populației s-au folosit de ei”, scrie Mary Meehan, editor senior la publicația Human Life Review. Apologeții avortului aveau prieteni cu dare de mână și primeau „finanțări enorme de la establishment, sau «elita de la putere»” [123].

Înțelegerea rolului jucat de bărbați în legalizarea avortului necesită o examinare mai atentă a mișcării eugeniste. Să ne îndreptăm atenția spre fenomenul non-profit în valoare de un miliard de dolari pe nume Planned Parenthood.

 

Margaret Sanger

În 1916, o activistă pasionată, cu voce afabilă, deschidea primul centru de control al nașterilor din orașul New York. Împreună cu prietenii ei, a inventat termenul de birth control („controlul nașterilor”) și a înființat în 1922 Liga Americană pentru Controlul Nașterilor, care avea să se transforme ulterior în Planned Parenthood, cea mai puternică organizație din domeniul contracepției și furnizării de servicii de avort.

Numele acestei activiste era Margaret Sanger. A fost una dintre foarte puținele femei situate în fruntea mișcării pentru legalizarea avortului și tocmai de aceea e interesant să examinăm puțin biografia ei. Va ieși la iveală cât de mult a fost influențată în vederi, abordare și tactică de bărbați care aveau propria agendă în ceea ce privește avortul.

Sanger și-a început cariera ca asistentă medicală, lucrând cu oameni din cele mai sărace categorii sociale. Ea vedea sarcinile nedorite drept cauza principală a sărăciei, nefericirii, bolii și morții. Femeile sărace o rugau să le ajute să-și limiteze numărul de membri ai familiei, fie din motive de sănătate fizică, fie din motive de supraviețuire economică a familiei, fie de dragul sănătății mintale. După ce a renunțat la cariera în domeniul medical, ea și-a dedicat viața educării femeilor cu privire la controlul numărului de nașteri, astfel încât ele să poată decide mărimea familiei. Sanger vedea planificarea familială ca pe un remediu la numeroase flageluri sociale.

Ca editor al publicației The Birth Control Review și a predecesoarei acesteia, The Woman Rebel, Sanger a propovăduit neobosit eugenia. Voia să debaraseze societatea de „buruienile umane”. În 1925, scria: „Trebuie să curățăm calea pentru o lume mai bună. Trebuie să ne cultivăm grădina” [124].

Controlul nașterilor a fost la început metoda ei predilectă, dar vederile sale s-au lărgit de-a lungul anilor. Sprijinea segregarea „tuturor fetelor sau femeilor slabe la minte… mai ales pe cele din categoria cretinelor”, cât timp acestea erau fertile. În cartea sa, The Pivot of Civilization (Pivotul civilizației), ea trage concluzia că sterilizarea era o opțiune mai bună în acest sens. Din moment ce „segregarea timp de una sau două generații ne-ar oferi numai un control parțial al problemei, […] ar fi preferabilă politica sterilizării imediate, pentru a ne asigura că celor slabe de minte le este absolut interzis statutul de părinte” [125].

„Cea mai urgentă problemă”, scria Sanger, „constă în limitarea și descurajarea fertilității excesive a celor cu probleme mintale și fizice”. Și coerciția era o cale de luat în considerare: „Posibile metode drastice și spartane ar putea fi impuse societății americane dacă aceasta va continua să se complacă în încurajarea înmulțirii haotice, la întâmplare, care rezultă din sentimentalismul nostru stupid și crud” [126].

Sanger nu era singura care împărtășea astfel de vederi eugenice extreme și nici nu a ajuns la aceste concluzii de capul ei. Comitetul fondator al Ligii pentru Controlul Nașterilor număra cel puțin doi bărbați cu vederi eugeniste, Lothrop Stoddard și C.C. Little. Stoddard era autorul cărții The Rising Tide of Color Against White World-Supremacy (Valul de culoare care se ridică împotriva supremației albilor în lume), o carte tulburătoare, care împarte umanitatea pe culori: albi, galbeni, negri, bruni și roșii. În această carte, el avertiza cu privire la un val „cumplit” de culoare care „va înghiți întregi populații și va transforma țările care acum sunt albe în teritorii ale oamenilor de culoare, pierdute fără drept de apel pentru lumea albă” [127]. Little era Președintele Societății Americane pentru Eugenie.

Alt membru al comitetului director al Ligii pentru Controlul Nașterilor era Harry Laughlin, membru fondator al aceleiași Societăți Americane pentru Eugenie. El a fost și director la Eugenics Records Office (Biroul de Înregistrări Eugenice), prima mare instituție de cercetare în scopuri eugenice din America, pe toată perioada de existență a acesteia, între anii 1910 și 1939.

Prietenii influenți ai lui Sanger din Marea Britanie erau eugeniștii George Bernard Shaw și H.G. Wells, care a scris și o prefață la cartea ei, The Pivot of Civilization.

 

Havelock Ellis

Dar cea mai puternică influență masculină din viața lui Sanger a reprezentat-o sexologul britanic Havelock Ellis. Autor prolific de literatură de specialitate pe tema sexualității umane, Ellis a scris un tratat în șase volume, Studii de Psihologia Sexului, și a fost autorul primului manual britanic de medicină pe tema homosexualității. S-a căsătorit la 32 de ani, dar a fost un mariaj neconvențional. Soția lui era lesbiană [128], iar cei doi petreceau cea mai mare parte a timpului la reședințe diferite [129]. Era un adept al eugeniei și a fost vicepreședinte al Societății de Educație în Eugenie, actualul Galton Institute.

Pentru a-l înțelege pe Havelock Ellis, e importantă conexiunea sa cu Francis Galton, al cărui „discipol drag” [130] a fost. Numele lui Galton le este familiar evoluționiștilor, având în vedere că acesta era vărul lui Charles Darwin, autorul cărții Despre Originea Speciilor prin Mijloace de Selecție Naturală sau Păstrarea Raselor Favorizate în Lupta pentru Existență. Opera lui Darwin a avut un impact puternic asupra lui Galton, iar teoria evoluționistă s-a infiltrat adânc în vederile și scrierile lui. Titlul inițial la lucrării lui Darwin expune legătura naturală dintre teoria evoluționistă și eugenie, cea de a doua bazându-se pe păstrarea anumitor rase și reducerea numărului de membri ai altora.

Ellis, puternic influențat de Galton, a adoptat o filozofie foarte asemănătoare. Abordarea lui Darwin, prin conceptul de supraviețuire a celui mai adaptat, este cheia necesară pentru înțelegerea eugeniei. Însă, în loc să lase la întâmplare selecția naturală, pentru rezultate optime, eugeniștii teoretizează administrarea stirpei umane de către cei mai bine dotați din punct de vedere genetic. În articolul „The Sterilization of the Unfit” („Sterilizarea neadaptaților”) [131], publicat în Eugenics Review, Ellis discută o metodă prin care se poate îndeplini aceasta. În 1912, Ellis pleda pentru o evidență cuprinzătoare „a tuturor datelor personale, biologice și mintale – fie ele normale sau morbide –, dacă e să avem un ghid real al celor mai adaptate persoane și a celor mai neadaptate de a duce rasa mai departe” [132].

El propovăduia practica sterilizării voluntare a celor cu deficiențe mintale, pretinzând că „cei slabi de minte, realizând propria slăbiciune, sunt dornici, chiar nerăbdători să fie în acest fel protejați de ei înșiși” [133].

Havelock Ellis și Margaret Sanger aveau să lege o prietenie care a durat ani de zile, timp în care acesta i-a fost „mentor și iubit”, conform biografei lui Sanger, Madeline Gray [134]. După moartea lui Ellis, în 1939, Sanger a dat un interviu radiofonic prin care omagia caracaterul și contribuțiile acestuia. Ea a evocat cu venerație prima întâlnire cu el, când l-a vizitat acasă, în Anglia, în 1914. Când i-a deschis ușa, Ellis „părea un zeu, cu silueta sa înaltă și atletică și cu șuvița rebelă de păr alb peste capul masiv, cu gura largă și expresivă și ochii adânci…” [135]

Sanger a fost cucerită de devoțiunea fermă a lui Ellis față de cauza drepturilor femeii și a emancipării acesteia, afirmând în respectivul interviu că el „a contribuit la zorii unei zile noi pentru stirpea femeiească… Și-a folosit vastele cunoștințe și întreaga influență pentru a face cauza libertății femeilor să progreseze și le-a părut femeilor de pretutindeni ca un eliberator trimis din ceruri” [136].

Sanger a recunoscut, așadar, că Ellis a avut un impact profund asupra educației ei, asupra studiilor și abordării sale în domeniul eugeniei. Ea a mai spus despre eugenistul britanic că i-a „ghidat studiile timpurii și îndrumat lecturile timp de un an și jumătate într-o locație faimoasă, pe nume British Museum” [137], unde se întâlneau în mod regulat.

 

A fost sau nu a fost?

În perioada petrecută împreună, Sanger s-a bizuit din plin pe Ellis pentru a-și crea strategia eugenică și de control al nașterilor. El a convins-o să adopte ca mișcare tactică abandonarea sprijinului declarat pentru avort, spunându-i că societatea industrială nu era pregătită să depășească această barieră[138].

Înainte să asculte de sfatul lui Ellis, Sanger făcuse public în 1914 un manifest intitulat Rebel Woman Claim (Cererile Femeii Rebele), care cuprindea, printre altele, „dreptul de a fi mamă necăsătorită”, „dreptul de a crea” și „dreptul de a distruge” [139].

A fost apoi mai mult decât explicită într-un pamflet de 16 pagini publicat inițial în 1914 și intitulat Family Limitation (Limitarea familiei). Femeilor care bănuiau că avusese loc concepția, Sanger le recomanda să bea chinină – o rețetă periculoasă, care poate duce la blocaj renal –, cu scopul de a „preveni cuibărirea oului în peretele uterului”. Dacă aceasta eșua, „singurul remediu care mai rămânea era avortul”.

Sanger a continuat să sprijine avortul ca metodă de control al nașterilor în aceeași publicație, spunându-le cititoarelor:

 

„Când s-a ajuns la convingerea că e nevoie de avort, nu vă mai complaceți în folosirea de medicamente. Nu fac decât să slăbească sistemul și ulterior e nevoie de mai mult timp pentru recuperare. Nu lăsați niciodată sarcina să depășească termenul de o lună. Dacă aveți de gând să faceți avort, hotărâți-vă de la primele stadii și faceți-l. Pe de altă parte, adesea te încearcă un puternic sentiment că vrei să duci la capăt sarcina. Fiecare femeie trebuie să decidă singură și să acționeze o dată, în orice sens a decis” [140].

 

Sfătuită de Ellis să urmeze o traiectorie mai eficientă din punct de vedere politic, Sanger a promovat ulterior contracepția ca presupusă metodă alternativă la avort, delimitându-se public de sprijinul pe care îl arătase în prealabil avortului. [141]

Contradicția dintre pronunțarea inițială în favoarea avortului și autobiografia lui Sanger este grăitoare. Pentru prima dată, în 1938, Sanger nota în mod repetat pericolele și adevărul despre avort, sfătuind femeile împotriva avortului:

 

„Încă mai am credința naivă că, atunci când datele se vor cunoaște, guvernul nu va mai condamna de bunăvoie milioane de femei la moarte, nefericire sau avort, soluții care le schilodesc fizic și psihic.” [142]

 

„În tot acest timp în care se desfășurau discuțiile, oamenii practicau – și încă mai practică – orbește și disperat – cele mai barbare metode de control al nașterii, cum ar fi infanticidul, avortul și alte metode sadice.” [143]

 

„Am explicat simplu pentru fiecare grup ce era contracepția și că avortul era metoda greșită – oricât de timpuriu ar fi fost făcut, era vorba de stingerea unei vieți…” [144]

 

Margaret Sanger a fost aparent convinsă de Havelock Ellis și nu a mai fost o promotoare activă a avortului în a doua parte a vieții.

Nu femeile au promovat agresiv legalizarea avortului în America. Ci bărbații.

În 1943, Federația Americană pentru Controlul Nașterii, succesoarea Ligii Americane pentru Controlul Nașterilor a lui Sanger, a devenit Federația Americană Planned Parenthood. Dar schimbarea de nume nu i-a schimbat și programul de eugenie. Pe lista de obiective din 1943 figura intenția grupului de a „stimula graviditatea selectivă… și… a căuta să ofere metode nejustificate eugenic pentru prevenirea aducerii pe lume de vlăstare care ar împovăra sistemul social” [145].

În 1945, o parte dintr-un alt obiectiv de pe lista Planned Parenthood spunea următoarele: „Cei slabi sau cu defecte formează o proporție alarmantă din populația actuală…” Soluția consta din „furnizarea de sfaturi solide de contracepție celor care, din motive de boală, handicap sau deficiență, nu sunt potrivite pentru a naște copii” [146].

Dar, când ororile naziste au devenit cunoscute în America, opinia publică s-a îndepărtat de idealurile eugeniei, cerându-le promotorilor acestui curent de opinie să-și joace mai precaut cartea. C.P. Blacker, ales de Sanger ca președinte fondator al Federației Internaționale Planned Parenthood, gira ceea ce el numea „criptoeugenie”. A înțeles că eugenia putea progresa numai printr-o agendă ascunsă: „Cauți să îndeplinești scopurile eugeniei fără să-ți dezvălui adevăratele obiective și fără să menționezi cuvântul” [147].

Havelock Ellis a fost maestrul din umbră al pasiunilor lui Sanger, după cum ea însăși a recunoscut cu mândrie. Și, deși „dreptul de a distruge”, pe care ea îl promova în 1914, nu s-a realizat în epoca ei, succesorul său la conducerea Planned Parenthood a văzut acest drept instaurat în 1973, odată cu decizia Curții Supreme a SUA în cazul Roe vs. Wade.

 

Alan Guttmacher

La numai trei ani de la moartea lui Sanger, care a avut loc în 1966, Planned Parenthood și-a făcut din legalizarea avortului un fel de obiectiv corporatist. Președintele acesteia, dr. Alan Guttmacher, specialist în obstetrică-ginecologie, a fost încă din anii 1940 unul din primii medici americani care s-au pronunțat în această direcție. La întrunirea anuală a Federației Americane pentru Controlul Nașterilor din 1942, Guttmacher cerea liberalizarea avortului: „Ipocrizia patentată și atitudinea superioară a profesioniștilor din medicină cu privire la această problemă sunt revoltătoare.” [148]

În 1962, Guttmacher a renunțat la postul de șef al Secției de Obstetrică-Ginecologie de la Spitalul Mount Sinai pentru a deveni Președintele Planned Parenthood. El a condus eforturile organizației de legalizare a avortului, scriind în 1974 că el adoptase „această poziție cu mult înainte de 1969, când a devenit politica oficială a organizației” [149] pe care acum o conducea.

Ca și în cazul altor bărbați implicați în promovarea și legalizarea avortului, Guttmacher era un apologet al controlului populației și al eugeniei, fiind și vicepreședinte al Societății Americane de Eugenie (American Eugenics Society). Ca mulți alții, era predispus să folosească forța pentru a-și atinge scopurile de control al populației. În 1969, a declarat: „Fiecare țară va trebui să decidă propria formă de coerciție și să determine când și cum va fi aplicată. În prezent, mijloacele sunt obligatorii, sterilizare și avort forțat. Poate cândva va putea fi introdus un mijloc obligatoriu de control al nașterilor” [150].

Guttmacher a observat că, dacă voiai să impui controlul populației pe scena internațională, cel mai bine era să folosești mijloace de camuflaj: „Dacă ai de gând să diminuezi populația, e important să nu îi pui pe blestemații de yankei la treabă, ci să lași Națiunile Unite să o facă. Pentru că, în acest caz, nu va fi considerat genocid”. Guttmacher a mai spus într-un interviu: „Dacă SUA se duc la omul negru sau la cel galben și-i spun: «Ia-o mai încet, ajută la scăderea ritmului reproductiv!», vom fi imediat suspectați că avem motive de a menține dominația omului alb în lume. Dar, dacă le trimiți o forță ONU de diverse culori, ai șanse mult mai mari” [151].

Pe măsură ce Ellis, Sanger și apoi Guttmacher își continuau ascensiunea spre celebritate în secolul XX, oameni cu averi colosale și putere pe măsură promovau şi ei agenda avortului.

 

Oamenii banului

În 1952, miliardarul John D. Rockefeller al III-lea și conducătorul militar și filantropul Frederick Osborn au înființat Consiliul pentru Populație, o fundație care se străduia să-i convingă pe liderii națiunilor sărace că aveau probleme demografice. Apoi le furnizau soluții la aceste probleme virtuale.

Printre soluții se număra și distribuția în țările lumii a treia de dispozitive intrauterine și alte dispozitive contraceptive sau abortive. Deși controlul populației părea preocuparea lor principală, agenda ascunsă era eugenia. Osborn i-a vândut un pont unui corespondent de presă, spunând despre Consiliul Populației că urmărește scopuri criptoeugeniste, cheltuind sume colosale pe dispozitive contraceptive: „Am simțit că asta se putea face mult mai eficient în numele controlului populației decât al eugeniei… Personal, cred că e cea mai bună măsură practică de eugenie care s-a luat vreodată” [152].

John D. Rockefeller al III-lea se declara pe față în favoarea eugeniei, aceste convingeri fiind moștenite din familie. Și tatăl său, John D. Rockefeller Jr., și bunicul, magnatul petrolului John D. Rockefeller, au fost membri ai Societății Americane de Eugenie. John D. Rockefeller al III-lea a contribuit din greu cu donații către societate pentru a o menține solvabilă în timpul Marii Crize Economice care a început în 1930.

Avortul era în mod clar pe agenda familiei Rockefeller. În 1967, John D. Rockefeller al III-lea i-a spus surorii sale: „Problema avortului este principalul aspect al chestiunii populației care nu a fost tratat cu atenția cuvenită” [153].

În 1970, fratele său, Nelson Rockefeller, guvernatorul New Yorkului, a aprobat o măsură care permitea avortul pentru orice motiv până la stadiul de șase luni al sarcinii. Doi ani mai târziu, același guvernator s-a folosit de dreptul de veto pentru a respinge o măsură care propunea abrogarea acestei legi.

John D. Rockefeller al III-lea a sprijinit și Asociația pentru Studierea Avortului, care făcea presiuni pentru legalizarea avortului și avea printre membri eugeniști notorii precum Alan Guttmacher, Joseph Fletcher, profesor la Facultatea de Teologie a Universităţii Harvard și apologet al eticii situaționale, precum și Christopher Tietze, statistician al avortului.

Frederick Osborn a fost principalul strateg al Societății Ame-ricane de Eugenie și primul președinte al Consiliului pentru Po-pulație. Cu mult înainte ca avortul chirurgical să devină o problemă în dezbatere, Osborn se pronunța pentru noi cercetări în domeniul avortului medicamentos și pentru distribuirea de dispozitive abortive prin intermediul Consiliului pentru Populație. Programul și motivațiile sale sunt clare, după cum a declarat în 1974: „Controlul nașterilor și avortul se dovedesc cele mai mari progrese eugenice ale epocii noastre. Dacă ar fi fost promovate ca soluții de eugenie, acceptarea lor ar fi fost încetinită sau chiar ar fi încetat” [154].

Mișcarea pentru controlul populației/eugenie a făcut în mod logic și inevitabil joncțiunea cu cea pentru avort. De exemplu, Paul Ehrlich, profesor de biologie la Stanford, care trăgea în mod constant semnale de alarmă cu privire la înmulțirea populației, a publicat, în best-sellerul său din 1968, The Population Bomb (Bomba demografică), un avertisment apocaliptic, prezicând că „sute de milioane de oameni vor muri de foame” în anii 1970 din cauza suprapopulării. El enumera avortul printre soluțiile de dezamorsare a problemei. Pleda pentru legalizarea avortului în SUA și scria că „în multe cazuri avortul este mult mai dezirabil decât nașterea copilului” [155].

Președintele Richard Nixon a înființat în 1970 un comitet pentru populație care a studiat problema timp de doi ani și a recomandat, printre altele, finanțarea publică a avortului „la cerere”. Președintele comitetului a fost nimeni altul decât John D. Rockefeller al III-lea, care avea alături alți membri ai Consiliului pentru Populație, eugeniști și angajați din aceeași zonă de interese.

Comisia, notează Mary Meehan, a cerut

 

„mai multe cercetări asupra controlului fertilității și mai multe subvenții pentru contracepție și sterilizare; sprijinirea educației sexuale și a «educației pentru populație» în școli; recomandarea de a exista doi copii per familie ca medie națională” [156].

 

Eugenia aplicată minorităţilor

De-a lungul istoriei, eugenia a avut ca țintă grupurile sărace de populație și minoritățile. Deși presa modernă nu scoate în evidență rolul rasismului și al discriminării de gen în eugenie, cuvintele fondatorilor acestei mișcări au fost clare. Francis Galton, de exemplu, scria în 1904: „Deși multe rase barbare dispar cu timpul, negrii nu o fac” [157], iar Lothrop Stoddard, asociat al lui Sanger, a făcut un avertisment cumplit în 1922 în legătură cu „valul crescând de culoare ce amenință supremația albilor”. Eugenistul Madison Grant, în populara sa carte, The Passing of the Great Race (Decăderea măreței rase), tuna și fulgera împotriva „crimei sociale și rasiale” pe care o reprezentau căsătoriile interrasiale: „Legea împotriva miscegenației trebuie să fie extinsă cu mult dacă vrem să se mențină rasele superioare” [158].

În cartea sa de referință din 1944 despre relațiile rasiale din America, eugenistul suedez Gunnar Myrdal pretindea, fără niciun fel de dovezi, că „toți americanii sunt de acord că, dacă e să fie eliminați negrii, aceasta trebuie să se facă treptat, pentru a nu leza niciun negru individual care este în viață” [159].

Dar cum se putea realiza această micșorare a numărului de afroamericani? După ce examina și elimina pe rând soluția lichidării fizice, deportarea, emigrarea voluntară și menținerea unei rate mari de mortalitate, Myrdal ajungea la următoarea concluzie: „Singura cale posibilă de diminuare a populației de negri este prin controlul fertilității” [160]. O opțiune pe care tot el o oferă în lucrarea The American Dilemma (Dilema americană) este furnizarea masivă către populația afroamericană de metode de control al nașterilor. Myrdal sugerează ca „rețeaua de locații unde se oferă servicii de control al nașterilor să fie extinsă mai mult spre negri decât spre albi” [161]. „Proiectul Negro”, administrat de Margaret Sanger, făcea parte din eforturile de extindere a distribuției de contraceptive în rândul femeilor afroamericane. Scopurile ei se poate să fi fost similare cu presupunerea suedezului Myrdal despre ambiția comună a albilor din America. În corespondența particulară cu dr. Clarence Gamble, alt eugenist şi unul din moştenitorii imperiului Procter & Gamble, Sanger scria: „Nu vrem să ni se ducă vestea că ne dorim exterminarea populației de negri, iar pastorul este genul de persoană care poate combate imediat o astfel de idee, în caz că aceasta i-ar veni unui membru mai rebel” [162].

În ceea ce-l privea, Gamble propunea recrutarea de medici de culoare pentru a lucra alături de pastori ca promotori ai campaniei de control al nașterilor: „E mare pericol să eșueze (proiectul) dacă negrii îl vor considera drept un plan de exterminare. De aceea, hai să facem să pară că e condus de colorați…” [163], îi scria el lui Sanger.

Oricare ar fi fost motivul din spatele inițiativei lui Sanger de promovare a controlului nașterilor în rândul afroamericanilor, e tulburător să constatăm că azi populația de culoare a Americii este de 12,8%, dar în rândurile acesteia se înregistrează cele mai multe avorturi: 35,4% din numărul total al avorturilor din SUA. Și mai izbitor este faptul că incidența avortului (numărul de avorturi la mia de femei) este de aproape patru ori mai mare în rândul femeilor cu pielea neagră (32,5‰) decât în rândul femeilor cu pielea albă (8,5‰) [164].

O explicație a acestei dramatice diferențe este că în vecinătatea cartierelor locuite de afroamericani există o concentrație mai mare de locații ale organizației Planned Parenthood, care oferă servicii de avort – de parcă și-ar fi propus să urmeze cu sfințenie sugestiile lui Myrdal. O analiză făcută de Susan Enouen, cercetător la Life Issues Institute (Institutul pentru Probleme de Viață), a comparat harta locațiilor Planned Parenthood care ofereau servicii de avort cu datele demografice de la Biroul de Recensământ, descoperind că „62% din locațiile Planned Parenthood care furnizează servicii de avort se află la douăzeci minute de mers pe jos (circa 1,5 km) de zonele cu populație afroamericană relativ densă” [165].

O analiză similară realizată de organizația pentru viață Life Dynamics a verificat codurile poștale ale cartierelor locuite de minorități și pe cele ale locațiilor care ofereau servicii de avort și a descoperit că în zonele respective se găseau 83% din locațiile care furnizau procedura de avort la cerere sau făceau trimitere către centre unde se oferea acest serviciu. Aceasta l-a făcut pe Mark Crutcher, președintele Life Dynamics, să remarce: „Cifrele dovedesc clar că au fost vizate comunitățile afroamericane și cele hispanoamericane, iar logica ne spune că nu a fost o coincidență, nici ceva lipsit de intenție” [166].

 

Controlul populaţiei și femeile

Deși creșterea populației la nivel global a încetinit și chiar s-ar putea înregistra un declin în timp ce generația noastră e încă în viață [167], măsurile de control al populației par să beneficieze de o finanțare inepuizabilă. Nume de marcă precum Rockefeller, Ford, Mellon și Packard se găsesc printre susţinătorii numeroaselor fundații care de-a lungul timpului au sprijinit această mișcare. Banii pentru proiectele de control al populației continuă să curgă și de la noii îmbogățiți, printre care Warren Buffet, Bill Gates, Ted Turner și George Soros [168]. Aceștia și alții, precum Michael Bloomberg, David Rockefeller și Oprah Winfrey, s-au adunat în mai 2009 într-un „club al miliardarilor”, o întrunire la vârf, pentru a discuta cauzele preferate, stabilind populația globală drept sursa lor principală de îngrijorare.

O persoană care a participat la întrunire a declarat pentru London Times: „Situația e de coșmar, astfel încât toată lumea din grup a fost de acord că e nevoie de o minte mare pentru o soluție. Trebuie să fie cineva independent de agențiile guvernamentale, care nu sunt pregătite pentru dezastrul care ne amenință” [169].

Pe lângă faptul că sporirea populației este o nonproblemă, având în vedere că rata de fertilitate pe planetă a scăzut de la 6,5 copii per familie acum patru decenii la vreo 2,5 în momentul actual [170], soluțiile finanțate de bogații „controlori ai populației” adesea fac victime în rândul femeilor. Acestea și grupurile sociale defavorizate, cu alte culori ale pielii decât albă, sunt ținta tipică a măsurilor de control al populației. Cum femeile nasc copii, orice schimbare biologică sau sociologică în sensul ideilor de control al populației sau de eugenie le țintesc pe ele aproape în exclusivitate.

Institutul pentru Cercetarea Populației (Population Research Institute), un grup care încearcă să demonteze mitul suprapopulării, a cuantificat impactul asupra femeilor. Institutul a alcătuit o listă cu 70 de abuzuri legate de controlul populației înregistrate în 30 de țări. Statistica a arătat că femeile erau vizate în 62 din cele 70 de cazuri. Abuzurile includeau sterilizarea, avortul forțat, avortul selectiv în funcție de sex, infanticidul, injecțiile cu contraceptiv injectabil Depo-Provera fără consimțământ informat [171].

 

Sterilizarea

Istoria recentă a sterilizării demonstrează că femeile îi cad victimă cel mai des. Bărbații au fost luați în vizor în India, unde câteva milioane au fost castrați în anii 1970 [172]. Dar femeile cad mai des victimă acestor practici. Țintirea femeilor și fetelor pentru a introduce politici de control al populației este o practică tristă și elocventă. În India se organizează tabere de sterilizare din anii 1970, pentru a reduce creșterea populației. Un reportaj publicat în 1994 de ziarul Washington Post descria o astfel de tabără din Sarsawa, India, unde femeilor li se făcea anestezie locală, apoi erau puse pe „mese de operație improvizate, unde un medic le dedica 45 de secunde fiecăreia, incizându-i pântecele, inserând un laparoscop cu care lega trompele uterine, clătind laparoscopul într-o găleată cu apă călâie și continuând apoi cu altă pacientă”.

Ulterior, erau lăsate într-un „salon întunecos, unde zeci de femei stăteau lungite una lângă alta pe pardoseala de ciment, umplând încăperea de gemete înfundate și vaiete tremurânde de durere chinuitoare”. Conform relatării, femeile „sărace și analfabete sunt atrase la clinicile și taberele guvernamentale cu promisiunea că li se vor da case, pământ sau împrumuturi de către oficialii guvernamentali care sunt presați să-și realizeze cota de sterilizări” [173].

Aceste practici continuă în India. Peste 100 de femei au fost sterilizate pe 6 februarie 2013 la un spital de stat din Bengalul de Vest. Recuperarea postoperatorie a avut loc sub cerul liber, pe câmpul din apropierea spitalului, care dispune de numai 60 de paturi. Acolo femeile au fost întinse pe pământ, în bătaia stihiilor și sub ochii trecătorilor [174].

În Peru, la sfârșitul anilor 1990, când fostul președinte Alberto Fujimori a impus măsuri de control al populației, Victoria Esperanza Vigo Espinoza a fost sterilizată fără știrea ei. A făcut o operație de cezariană, a semnat un formular de externare și apoi a constatat că nu mai putea să conceapă. „M-am simțit mutilată. Acesta este adevărul. Drepturile de mamă și femeie mi-au fost violate”, a declarat ea. Nu este singurul caz de peruviană sterilizată fără să știe. Grupurile de apărare a drepturilor omului spun că dețin peste 2.000 de astfel de exemple susținute prin documente, de femei ale căror trompe au fost legate fără a fi informate și a li se cere cosimțământul [175].

Sterilizări forțate au avut loc și pe teritoriul american. Prima lege care a permis sterilizări în scopuri eugenice a fost aprobată în statul Indiana în 1907, iar peste 60.000 de persoane au fost sterilizate în cele 33 de state americane în secolul XX [176]. Filmul documentar Maafa 21 prezintă un interviu cu Elaine Riddick, o femeie afroamericană care a fost sterilizată în 1968 la vârsta de 14 ani, după ce a dat naștere unui băiat conceput în urma unui viol. A aflat mai târziu că operația fusese aprobată de Consiliul pentru Eugenie din Carolina de Nord. A întrebat „de ce mi-au făcut asta, iar ei au zis că eram slabă de minte. Că nu puteam avea grijă de mine însămi. Că nu aș fi fost în stare nici să-mi leg șireturile de la pantofi, că eram inaptă”.

Riddick, absolventă de facultate, a mai declarat că fiul ei deține acum firme de producere a semiconductorilor, de tranzacții imobiliare și de construcții. Statul i-ar fi spus că „dizabilitatea mintală era ereditară și m-au sterilizat ca să nu mai nasc alții asemenea mie. Să știți că nu sunt analfabetă și nici slabă de minte… Din punctul meu de vedere, mi-au furat drepturile” [177].

În Indonezia există cazuri dovedite de femei cărora li s-au inserat sterilete sub amenințarea armei [178]. Un medic african care era profesor la Universitatea din Nairobi a relatat „cu detalii crunte felul în care medicii din Kenya le tăiau femeilor trompele uterine în timpul operațiilor de cezariană, fără ca măcar să le ceară permisiunea înainte” [179].

China practică inserarea forțată de sterilete, sterilizarea și avortul forțat. Guvernul poate pedepsi familiile cu amenzi și amenințări dacă acestea concep mai mult decât un copil. Într-o gospodărie, soțul nu a cooperat când autoritățile i-au ordonat să-și îmbrace soția și să o conducă la un centru de avort. Atunci, patru femei angajate ale guvernului au intrat în casă, s-au luptat cu soția și au luat-o pe sus „într-o pătură”. Între timp, alți doi membri ai echipei îl țineau pe soț, ca să nu încerce să-și salveze soția și copilul nenăscut [180].

Controlul populației și eugenia nu se limitează, desigur, la situația din SUA, unde au avut loc sterilizări forțate cu mult înainte ca acestea să fie practicate în Germania nazistă sau în alte părți. Datorită muncii grupărilor care promovează controlul populației și eugenia, astfel de măsuri se iau în toată lumea.

Două sunt aspectele cele mai importante care trebuie reținute:

 

Victimele măsurilor eugenice și de control al populației sunt în principal femei. Bărbații (precum tatăl chinez prezentat mai sus) suferă în special din punct de vedere emoțional, dar aproape toate procedurile de ordin fizic (sterilizare, avort și alte proceduri medicale) li se aplică femeilor.

De-a lungul timpului, marea majoritate a celor din spatele mișcărilor eugenice și de control al populației au fost bărbați. Asta nu înseamnă că femeile nu au fost implicate, ci că jucătorii-cheie au fost bărbați în poziții de putere și cu averi uriașe.

 

Eugenia și controlul populației sunt unelte în mâinile oamenilor puternici, care vor să aibă control global asupra diverselor populații despre care ei decid că nu merită să se înmulțească. De cele mai multe ori, sunt vizate grupuri de populație minoritare, cu handicap sau sărace.

Dacă te preocupă grija pentru săraci, te-ai putea întreba, totuși, în ce măsură controlul populației este un instrument valabil. Până la urmă, Margaret Sanger și-a început aventura de promovare a controlului nașterilor din cauza suferinței extreme pe care o vedea în rândurile populației sărace. În mintea ei, educarea femeilor cu privire la limitarea numărului de copii avea legătură cu sănătatea și bunăstarea acestora.

Trebuie, însă, făcută o distincție aici. A-i ajuta pe săraci să-și controleze mărimea familiilor printr-o adevărată educație este un aspect – cunoașterea înseamnă putere, iar educația e esențială pentru progresul oricărei comunități sărace.

Dar, oare, este o soluție validă ca un grup mai puternic de populație să le impună altora metode nocive sau mai puțin nocive de control al nașterilor?

De aceea, este esențial să ne punem întrebări. Avortul este întotdeauna rezultatul logic al ideii de control discriminatoriu al populației. După cum descoperiseră eugeniștii de la începutul anilor 1900, educația nu era suficientă. Sterilizarea era pasul următor și, dacă nici aceasta nu dădea rezultate, soluția finală era avortul.

În cazul Americii, în spatele legalizării avortului s-au ascuns bărbații albi, puternici și bogați, nu femeile.

Iar aceștia aveau alte motive pentru a promova avortul, cele mai multe fără nicio legătură cu populația planetei – și nici măcar cu rasismul.

 

NOTE

 

[123] Mary Meehan, „How Eugenics and Population Control Led to Abortion”, MeehanReports.com. Articolul a fost publicat original sub titlul „The Road to Abortion”, în două părți, în Human Life Review, toamna 1998 &

iarna 1999. Disponibile pe Internet la: http://www.meehanreports.com/how-led.html

[124] Adolf Meyer, editor, Birth control: facts and responsibilities (The Williams & Wilkins company, 1925), p. 48.

[125] Margaret Sanger, The Pivot of Civilization (New York: Brentano’s, 1922), pe Kindle: p. 866.

[126] Ibid., pe Kindle: pp. 284-6.

[127] Lothrop Stoddard, The Rising Tide of Color Against White World-Supremacy (New York: Charles Scribner’s Son, 1921), p. VI.

[128] Madeline Gray, Margaret Sanger: A Biography of the Champion of Birth Control (New York, Richard Marek Publishers, 1979), p. 91.

[129] Havelock Ellis, Spartacus Educational. http://www.spartacus.schoolnet.co.uk/TUhavelock.htm

[130] George Grant, Grand Illusions: The Legacy of Planned Parenthood (Nashville: Cumberland House Publishing, 1988), p. 115.

[131] Havelock Ellis, „The Sterilization of the Unfit”, Eugenics Review, octombrie 1909, pp. 203-6. http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2986668/?page=1

[132] Havelock Ellis, The Task of Social Hygiene (Boston and New York: Houghton Mifflin Company, 1913), p. 200.

[133] Havelock Ellis, The Problem of Race Regeneration (London, New York: Cassell and Company, 1911), p. 69.

[133] Ibid., p. 67.

[134] Madeline Gray, Margaret Sanger: A Biography of the Champion of Birth Control, explicație foto de pe pagină cu fotografii care nu are număr.

[135] Margaret Sanger, „Let’s Talk It Over”, 17 iulie 1939. The Public Writings and Speeches of Margaret Sanger. http://www.nyu.edu/projects/sanger/webedition/app/documents/show.php?sangerDoc=[129]007.xml

[136] Ibid.

[137] Ibid.

[138] John Hunt, Ph.D., „Perfecting Humankind: A Comparison of Progressive and Nazi Views on Eugenics, Sterilization, and Abortion”, The Linacre Quarterly, vol. 66, februarie 1999, nr. 1, p. 30.

[139] The Woman Rebel, vol. 1, nr. 1, martie 1914. http://wyatt.elasticbeanstalk.com/mep/MS/xml/b3083963.html#b3083963

[140] Margaret Sanger, Family Limitation, broșură, 1914, p. 5. http://library.lifedynamics.com/Family%20Limitation/Family%20Limitation.pdf

[141] Madeline Gray, Margaret Sanger, 159, 280; Also see George Grant, Grand Illusions: The Legacy of Planned Parenthood (Nashville: Cumberland House Publishing, 1988, 1992, 1998, 2000), p. 77.

[142] Margaret Sanger, An Autobiography (New York: W. W. Norton, 1938), p. 185.

[143] Ibid., p. 188.

[144] Ibid., p. 217.

[145] Robert Marshall, Charles Donovan, Blessed are the Barren: The Social Policy of Planned Parenthood (San Francisco: Ignatius Press, 1991), p. 280.

[146] Ibid., p. 280.

[147] Matthew James Connelly, Fatal Misconception: The Struggle to Control World Population (Cambridge, Mass.: Harvard University, 2008), p. [163].

[148] Quoted in David J. Garrow, Liberty and Sexuality: The Right to Privacy and the Making of Roe v. Wade (Berkeley, Los Angeles: University of California Press, 1994, 1998), p. 271.

[149] Alan Guttmacher, „The Genesis of Liberalized Abortion in New York: A Personal Insight”, Case Western Reserve Law Review, vol. 23 (1972): pp. 756-78. Citat în: Robert Marshall, Charles Donovan, Blessed Are the Barren: The Social Policy of Planned Parenthood (San Francisco: Ignatius Press, 1991), p. 258.

[150] „Compulsory Population Control Foreseen”, Medical World News, 6 iunie 1969, p. 11. Citat în: Robert Marshall, Charles Donovan, Blessed Are the Barren: The Social Policy of Planned Parenthood (San Francisco: Ignatius

Press, 1991), p. 319.

[151] William Stump, „Dr. Guttmacher – Still Optimistic About the Population Problem”, Baltimore Magazine 63, nr. 2 (Feb. 1970), pp. 51-2. Citat în: Mary Meehan, „How Eugenics and Population Control Led to Abortion”,

MeehanReports.com. http://www.meehanreports.com/how-led.html

[152] Frederick Osborn către P. R. U. Stratton, 12 ianuarie 1966, AES Archives, dosarul „Osborn, Frederick, Letters on Eugenics”. Citat în: Mary Meehan, „How Eugenics and Population Control Led to Abortion”, MeehanReports.com.

http://www.meehanreports.com/how-led.html

[153] Mary Meehan, „How Eugenics and Population Control Led to Abortion”, MeehanReports.com. http://www.meehanreports.com/how-led.html

[154] Frederick Osborn, „Notes on Markle and Fox…”, 25 ianurie 1974, Osborn Papers, dosarul „Osborn – Paper – Notes on ‘Paradigms or Public Relations…’” Citat în: Mary Meehan, „How Eugenics and Population Control Led to Abortion”, MeehanReports.com. http://www.meehanreports.com/how-led.html

[155] Paul Ehrlich, The Population Bomb (New York: Ballantine Books, 1968), p. [148].

[156] Mary Meehan, „How Eugenics and Population Control Led to Abortion”, MeehanReports.com. http://www.meehanreports.com/how-led.html

[157] Francis Galton, „Eugenics: Its Definition, Scope and Aims”, Nature, nr. [180]4, vol. 70, p. 82, 26 mai 1904. Galton.org. http://galton.org/cgibin/searchImages/search/essays/pages/galton-1905-socpapers-eugenicsdefinition-scope-aims_1.htm

[158] Madison Grant, The Passing of the Great Race: Or, The Racial Basis of European History (New York: Charles Scribner’s Sons, 1922), p. 60.

[159] Gunnar Myrdal, American Dilemma: The Negro Problem and Modern Democracy, vol. 1 (New Brunswick, New Jersey: Transaction Publishers, 1996), p. [168].

[160] Ibid., p. [170].

[161] Ibid., p. [176].

[162] Scrisoare de la Margaret Sanger către dr. Clarence J. Gamble, 225 Adams St., Milton, Mass., 10 decembrie 1939, Citat în: Robert Marshall, Charles Donovan, Blessed are the Barren: The Social Policy of Planned Parenthood

(San Francisco: Ignatius Press, 1991), p. 18.

[163] Notă nedatată de la Gamble, probabil din noiembrie sau decembrie 1939, Sanger Collection, Smith College, Citat în: Linda Gordon, Women’s Body, Women’s Right: Birth Control in America (New York: Penguin Books, 1990), p. 329. Și Citat în: James Miller, „Betting with lives: Clarence Gamble and the Pathfinder International”, PRI Review, iulie-august 1996, vol. 6, nr. 4. http://www.pop.org/content/betting-with-lives-clarence-gamble-[175]2#endnote_anchor-21

[164] Table 12, „Abortion Surveillance – United States, 2009 Surveillance Summaries”, 23 noiembrie 2012. http://www.cdc.gov/mmwr/preview/mmwrhtml/ss6108a1.htm?s_cid=ss6108a1_w#Tab12

[165] Susan Enouen, „Why Are Black Women Three Times More Likely to Have an Abortion?” LifeNews.com, 21 octombrie 2012. http://www.lifenews.com/2012/10/21/why-are-black-women-three-times-more-likely-to-have-an-abortion/

[166] Mark Crutcher, „Racial Targeting and Population Control”, Life Dynamics Incorporated. http://lifenews.wpengine.netdna-cdn.com/wp-content/uploads/2011/08/LifeDynamicsRacialReport.pdf

[167] Jeff Wise, „About That Overpopulation Problem”, Slate.com, 9 ianuarie 2013. Disponibil pe Internet la http://www.slate.com/articles/technology/future_tense/2013/01/world_population_may_actually_start_declining_not_exploding.html

[168] Mary Meehan, „The ‘Billionaire Brigade’ of Population Controllers”, MeehanReports.com. http://www.meehanreports.com/billionaire.html

[169] „Secret billionaire club seeks population control”, WorldNetDaily.com, 24 iunie 2009. http://www.wnd.com/2009/05/99105/#mkfemP5JG7MuqYbb.99

[170] Bethany Monk, „Friday 5, Jonathan V. Last”, Citizenlink.com, 22 februarie 2013. http://www.citizenlink.com/2013/02/22/friday-5-jonathan-v-last/

[171] Table of Abuses and Violations by Country”, Population Research Institute.

http://www.pop.org/content/table-abuses-country

[172] „Post documents Indian horror”, Population Research Institute, PRI Review, septembrie-octombrie 1997. http://www.pop.org/content/post-documentsindian-horror-1597

[173] Molly Moore, „Teeming India Engulfed by Soaring Birthrate; Sterilization Quotas Blasted As Inhuman and Coercive”, Washington Post, 21 august 1994.

[174] Carol Kuruvilla, „Horror in a mass sterilization camp: Unconscious Indian women were dumped in a field after undergoing a painful sterilization operation”, New York Daily News, 7 februarie 2013. http://www.

nydailynews.com/news/national/indian-women-dumped-field-sterilizationoperation-article-1.[125]8314

[175] Rafael Romo, „Peruvian authorities reopen investigation into forced sterilizations”, CNN.com, 17 noiembrie 2011. http://www.cnn.com/2011/11/17/world/americas/peru-sterilizations/?hpt=wo_t3

[176] Paul Lombardo, „Eugenic Sterilization Laws”, Image Archives on the American Eugenics Movement. http://www.eugenicsarchive.org/html/eugenics/essay8text.html

[177] Interview with Elaine Riddick on Maafa 21, available at maafa21.com

[178] Amnesty International USA, „Women in Indonesia & East Timor: Standing Against Repression”, 13 decembrie 1995, pp. 15-16, 23. Citat în: Mary Meehan, „How Eugenics and Population Control Led to Abortion”,

MeehanReports.com. http://www.meehanreports.com/how-led.html

[179] Elizabeth Liagin, „East Africa: The Truth about Foreign Aid”, buletinul informativ al Information Project for Africa, martie 2000, 2, 4 & 1. Citat în: Mary Meehan, „How Eugenics and Population Control Led to Abortion”,

MeehanReports.com. http://www.meehanreports.com/how-led.html

[180] Liu Yin (pseud.), „China’s Wanted Children”, The Independent (London), 11 sept. 1991. Citat în: Mary Meehan, „How Eugenics and Population Control Led to Abortion”, MeehanReports.com. http://www.meehanreports.com/how-led.html

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *