Capitole

CAPITOLUL VII

„Alegerea informată”

 

În acest moment, s-ar putea să vă gândiți: „Și ce? Și ce dacă bărbații au fost cei care au controlat în principal promovarea și legalizarea avortului? Or fi fost ei maeștrii din umbră, dar au promovat drepturile femeii. Femeile au acum dreptul de a alege, iar pentru asta trebuie să le mulțumim bărbaților”.

Dar, oare, femeile chiar se bucură de un astfel de drept? Chiar au libertate deplină să aleagă pentru sau împotriva avortului? Chiar primesc toate informațiile de care au nevoie, atât cele medicale, cât și cele referitoare la partea emoțională, pentru a lua o decizie informată? Sunt ele cu adevărat capabile să facă această alegere în mod independent, libere de influența sau coerciția bărbaților?

Din nefericire, răspunsul este în mod clar nu. Deși este dreptul femeii să aleagă dacă face sau nu avort, datele statistice arată din nou că bărbații continuă să aibă o imensă influență asupra acestei decizii. Coerciția – activă sau pasivă – venită din partea bărbaților joacă un rol uriaș în decizia cu privire la avort.

 

Informate

Ca femeile să devină pe deplin emancipate, ele trebuie să fie educate. Pentru asta s-au luptat de-a lungul istoriei.

America se străduiește pentru educarea și egalitatea femeilor. În general, aici femeile beneficiază de aceleași oportunități ca și bărbații în ceea ce privește educația publică sau particulară, studiile superioare și cele de specialitate.

În ceea ce privește sănătatea, America le încurajează puternic pe femei să se informeze despre corpul lor, despre metodele de combatere a bolilor și de îngrijire personală, despre cum se pot apăra de atacuri și proteja de diverse probleme.

La noi, pacienții de ambe sexe sunt încurajați să ceară opinia mai multor medici când sunt diagnosticați cu o boală sau o problemă fiziologică ce necesită ample îngrijiri medicale. În privința sănătății femeilor, comunitatea medicală caută să le furnizeze acestora acces la mamografii, teste Babeș-Papanicolau și alte consultații specifice care să le ajute să fie informate și protejate în fața unor potențiale probleme de sănătate.

Dar oare dăm dovadă de același angajament, le furnizăm același exces de educare și informare când trebuie să ia o decizie legată de viața unei ființe umane? Le dezvăluim noi femeilor că decizia de a avorta atrage adesea după sine efecte secundare de natură emoțională extrem de grave?

De exemplu, e bine să educi femeile în legătură cu testele care pot depista cancerul de sân. Considerăm asta vital și necesar. Dar nu considerăm la fel de vitală și deplina informare când vine vorba de o decizie de viață și de moarte cu privire la o ființă umană?

Se pare că nu.

Institutul Elliot citează cercetări care demonstrează că femeile duc lipsă de informare și consiliere când vor să decidă cu privire la avort. Cercetările realizate pe eșantioane de femei aflate în această situație arată următoarele [202]:

 

  • cu toate că 54% nu erau sigure de decizia lor, 67% nu primiseră niciun fel de consiliere[203];
  • 84% nu au fost consiliate adecvat în prealabil;
  • 79% au fost induse în eroare sau li s-au ascuns sursele de informare disponibile;
  • multe au fost dezinformate de experți în legătură cu dezvoltarea fătului, alternativele la avort și riscurile procedurii.

Institutul Elliot mai citează multe femei care au făcut avort și au declarat că li s-a refuzat un sprijin esențial la nivel personal, familial, social și economic[204]. Spre exemplu, un studiu a descoperit următoarele:

 

64% dintre femeile care au făcut avort au declarat că partenerul nu le-a oferit sprijinul;

numai 20% din cele care au făcut avort au declarat că părinții lor s-au implicat în decizie [205].

 

Theresa Burke, fondatoarea misiunii Rachel’s Vineyard, care ajută bărbați și femei să se recupereze emoțional după avort, spune că lipsa de sprijin continuă și după ce are loc procedura efectivă. Deși aproape 78% din femeile care fac avort spun că se simt vinovate [206], nu li se asigură nicio plasă de siguranță în plan emoțional. Abia dacă li se recunoaște problema, ce să mai vorbim de a li se acorda sprijin.

„Agonia psihologică și spirituală creată de avort este trecută sub tăcere de societate, ignorată de presă, respinsă de specialiștii în sănătate mintală și disprețuită de mișcarea pentru drepturile femeilor”, spune Burke. „Trauma psihologică post-avort este o afecțiune gravă și devastatoare despre care nu vorbește nicio celebritate, despre care nu se fac filme și despre care nu se mărturisește în platoul niciunui talk-show” [207].

Dar să vedem cât de bine sunt informate femeile cu privire la riscurile grave asociate avortului:

 

femeile care fac avort sunt aproape de patru ori mai predispuse la deces în accident[208]. Un studiu a descoperit că, spre deosebire de femeile care au născut, femeile care au făcut avort prezentau un risc cu 62% mai ridicat pentru toate cauzele de deces, iar ca factori favorizanți ai morții erau menționate sinuciderea și accidentele [209];

rata sinuciderilor la femeile care au făcut avort e de șase ori mai mare [210];

65% dintre femei au simptome de traumă psihologică după avort [211].

Independente?

Dacă ne preocupă egalitatea în drepturi a femeilor cu bărbații, nu ar trebui să ne preocupe numai gradul lor de informare cu privire la avort, ci și capacitatea lor de a lua o decizie în acest sens în mod independent de coerciția bărbatului.

Marea majoritate a femeilor nu sunt informate corect cu privire la opțiunile pe care le au și, de aceea, adesea iau decizii de viață și de moarte (cu un impact uriaș asupra sănătății lor fizice și psihice) fără să aibă toate datele. Dar poate că măcar li se oferă șansa să ia decizia fără ca bărbații să aibă vreun cuvânt de spus, nu? Până la urmă, asta ar însemna egalitate de drepturi între sexe, nu?

Însă și în această privință femeile sunt exploatate de bărbați:

 

64% din femei au declarat că s-au simțit presate să facă avort [212];

majoritatea s-au simțit împinse de la spate sau nesigure, dar, cu toate acestea, 67% nu au primit consiliere [213];

clinicile nu reușesc să determine existența coerciției [214].

 

De multe ori, presiunea de a avorta vine dinspre o figură masculină, în general tatăl copilului sau tatăl femeii. Iar presiunea nu este numai de ordin emoțional.

 

presiunea de a avorta poate ajunge până la violență [215];

omuciderea este principala cauză a morții în rândul femeilor însărcinate [216].

 

Există numeroase exemple de coerciție [217].

 

Mary: „A distrus apartamentul… și mi-a spus să scap de el. Acum! Mă tot încolțea… aruncând lucruri și omorându-mă din vorbe. Avortul mi-a sfâșiat sufletul. Mi-a pierit toată puterea care-mi mai rămăsese ca să mă rup de abuzurile astea”.

 

Denise (numele a fost schimbat): „La 15 ani, am fost victima unui incest… În ciuda suferinței și vinovăției, era mult mai bine să fac un copil decât alternativa – să-l omor. Am refuzat să fac avort… Pe tata l-a cuprins o furie nestăvilită și mi-a cerut să-mi dau consimțământul pentru avort… [Medicul] a rugat trei asistente să mă țină în timp ce el mă lega de pat… Am continuat să țip că nu vreau să fac avort. El mi-a spus: «Taci și termină cu țipatul!…» Am fost violată de tatăl meu… Dar am fost violată și de cel care mi-a făcut avortul, fiindcă a fost împotriva voinței mele!”

 

Amanda: „Nimeni nu mă susținea… Cea mai rea zi din viața mea se apropia… Cred că, în cele mai multe cazuri, nu e vorba de alegerea femeii. Ar trebui să fie numită «alegerea părinților tăi și a partenerului»… Aveam nevoie de cineva care să-mi spună că era posibil să păstrez copilul, dar nimeni nu a făcut-o…”

 

Uneori, coerciția se manifestă activ și violent. De multe ori, atitudinea pasivă a tatălui sau simpla lipsă de voință de a deveni părinte sunt cele care biruiesc dorința firească a femeii de a-și crește și proteja copilul.

Institutul Guttmacher, o organizație de cercetare pro-avort desprinsă de sub umbrela Planned Parenthood, a realizat un studiu pe un grup de 21 de femei care au avut probleme, inclusiv sentimente de regret, după ce au făcut avort. Studiul a relatat apariția de „rezultate negative” când tatăl refuza să-și asume responsabilitatea pentru sarcină și o lăsa pe mamă „să simtă că nu avea de ales” [218].

Alt studiu arată că cel mai important factor care le determină pe femei să facă avort după ce au născut primul copil este atitudinea activă sau pasivă a tatălui în îngrijirea primului copil. Studiul relevă că probabilitatea de avort crește semnificativ dacă femeia a simțit că tatăl nu era dispus să „aibă grijă de copil pentru o săptămână”, „să îngrijească bine copilul”, „să aibă grijă de copil în timp ce mama are treabă” sau dacă „nu e de acord cu modul mamei de a crește copilul” și „nu respectă programul și regulile” pe care copilul trebuie să le urmeze [219]. De asemenea, în mod deloc surprinzător, acest studiu, apărut în publicația de specialitate International Journal of Mental Health and Addiction, relevă că în cuplurile căsătorite avortul e mai rar [220].

Tații care adoptă atitudinea: „Sigur, iubito, voi sprijini decizia ta de a avorta dacă asta vrei” s-ar putea să vadă ulterior relația răcindu-se, ba chiar luând o turnură ostilă, spune dr. Vincent Rue. „Una din realitățile triste ale avortului e că bărbații cărora le pasă, dar nu vor s-o rănească pe femeia iubită, de fapt îi fac rău tocmai prin faptul că nu spun nimic când ea pomenește de avort în timpul crizei ce precedă stabilirea unei decizii”, scrie respectivul cercetător.

Bărbații pasivi, care se supun deciziei partenerei lor de a face avort, s-ar putea confrunta cu „un val feroce de resentimente nemărturisite, ce rezultă din impresia de abandon pe care le-o lasă partenerelor”, mai explică dr. Rue, co-director la Institutul pentru Studierea Pierderilor de Sarcină din Jacksonville, Florida. „Acești bărbați vor să le facă pe plac femeilor, dar sunt ulterior respinși, pentru că atitudinea lor e percepută ca lipsă de dragoste” [221].

Astfel de „resentimente nemărturisite” au ieșit la suprafață la Clinica de Femei Red River din Fargo, în statul Dakota de Nord, o locație unde se oferă servicii de avort. În această clinică, scrie revista Time, femeile sunt îndemnate să-și exprime sentimentele ținând un jurnal, în care să „scrie despre soții și prietenii care nu le-au oferit sprijinul și să ceară iertare de la Dumnezeu” [222].

Le emancipează avortul pe femei? Dacă nu sunt pe deplin informate despre riscurile și potențialele efecte secundare și dacă sunt puternic influențate de bărbați în decizia lor, în ce mai constă emanciparea?

 

Inteligente?

În mod ironic, se pare că unii încă mai cred că femeile sunt prea proaste pentru a lua o decizie informată. Nu vor ca ele să ceară o opinie și de la persoane care nu sprijină avortul.

O femeie care a comentat folosind aplicația de iPhone Online for Life a scris:

 

„Nimic mai plin de prejudecăți și manipulator ca spălarea pe creier a femeii ascunzându-te în spatele unor clișee ca «furnizarea de opțiuni». Folosirea ecografiei ca instrument de propagandă pentru a le face pe femei să se simtă vinovate și «să salveze o viață» confirmă o dată în plus stupizenia liderilor ignoranți care ne dau cu Biblia în cap și continuă să vă ia banii ca să creeze astfel de aplicații de telefonie mobilă. Să curgă rugăciunile, oameni buni! Sunt sigură că o să salvați mulți copii.”

 

În timp ce scriam acest capitol, în Texas, statul meu de reședință, presa a dat o știre despre moratoriul obligatoriu de 24 de ore între cererea și realizarea procedurii de avort. O femeie din politică, a cărei opţiune pro-avort este binecunoscută, se plângea că perioada de așteptare le făcea rău femeilor, producea confuzie și punea și mai multă presiune asupra celor care deja se hotărâseră. Spunea că legea riscă să manipuleze femeile.

Această impresie este larg răspândită. Se spune că femeile nu ar trebui să beneficieze de consiliere separată și nici nu ar trebui să aștepte o zi-două pentru a lua în calcul și alte opțiuni. Se presupune că acestea cad ușor pradă spălării pe creier și nu pot lua o decizie informată. Sunt prea ușor de manipulat ca să li se furnizeze și opinii contrarii celor promovate de furnizorii de servicii de avort.

Dar când o femeie are de gând să se supună unei intervenții chirurgicale, nu îi spunem să ceară informații despre toate alternativele pe care le are? Nu ar trebui să fie informată cu privire la posibilele rezultate ale fiecărei opțiuni pe care o are? Eu aș răspunde afirmativ. Vrem ca ea să cunoască procedurile preoperatorii și postoperatorii, precum și prognoza de recuperare. Vrem ca ea să cunoască eventualele tratamente holistice sau alternative care ar putea-o ajuta. Să ştie dacă operația poate fi evitată printr-o dietă adaptată, mișcare fizică sau aport de vitamine. Ne-am simți obligați să ne asigurăm că are ocazia să vadă posibila operație și alternativele la ea din toate unghiurile, astfel încât să poată lua cea mai bună decizie pentru ea.

Cu atât mai mult cu cât, în cazul avortului, operația curmă viața altei ființe umane. Așadar, nu ne confruntăm numai cu o decizie care afectează viața și bunăstarea mamei, ci și cu o alegere pe viață și pe moarte.

Chiar așa ușor de manipulat și de spălat pe creier pot fi femeile, încât să nu mai poată cerne informația pentru a lua o decizie?

Dacă ar fi aşa, ar însemna că femeile nu sunt prea inteligente, nu au discernământ și nici înțelepciune.

Sunt femeile informate adecvat când se gândesc dacă să facă sau nu avort? Datele indică o lipsă acută de informații adecvate și de consiliere.

Reușesc femeile să ia o decizie proprie, independentă, cu privire la avort? În cele mai multe cazuri nu. Ele sunt puternic influențate sau chiar forțate de alții – mai precis de bărbați.

Sunt femeile capabile să facă față mai multor puncte de vedere legate de decizia de a face avort? Se pare că nu, din moment ce atâta lume crede că sunt prea proaste sau slabe pentru a putea să primească şi să evalueze singure două puncte de vedere contrare despre avort, o procedură care în mod clar curmă viața unei alte ființe umane.

 

NOTE

 

[202] „Forced Abortion in America: A Special Report”, The Elliot Institute. http://www.theunchoice.com/pdf/FactSheets/ForcedAbortions.pdf

[203] Vincent M. Rue, Priscilla K. Coleman, James J. Rue, David C. Reardon, „Induced abortion and traumatic stress: A preliminary comparison of American and Russian women”, Medical Science Monitor; 10(10): SR5-16.

http://www.vozvictimas.org/pdf/documentos/rue2004.pdf

[204] „Forced Abortion in America: A Special Report”, The Elliot Institute. http://www.theunchoice.com/pdf/FactSheets/ForcedAbortions.pdf

[205] Rue, et al., „Induced abortion and traumatic stress.” http://www.vozvictimas.org/pdf/documentos/rue2004.pdf

[206] Vincent M. Rue, Priscilla K. Coleman, James J. Rue, David C. Reardon, „Induced abortion and traumatic stress: A preliminary comparison of American and Russian women”, Medical Science Monitor, 10(10): SR5-16.

http://www.vozvictimas.org/pdf/documentos/rue2004.pdf

[207] Abortion and Depression Part 1, Interview With Theresa Burke of Rachel’s Vineyard Ministries, A Zenit Daily Dispatch, 4 martie 2006. http://www.ewtn.com/library/PROLIFE/zabortdepr.htm

[208] M Gissler et. al., „Pregnancy Associated Deaths in Finland 1987-1994 – definition problems and benefits of record linkage”, Acta Obsetricia et Gynecologica Scandinavica 76:651-657 (1997).

[209] DC Reardon et. al., „Deaths Associated With Pregnancy Outcome: A Record Linkage Study of Low Income Women”, Southern Medical Journal 95(8):834-41, (2002). Citat în: „Forced Abortion in America: A Special

Report”, The Elliot Institute.

[210] M Gissler et. al., „Pregnancy Associated Deaths in Finland 1987-1994 – definition problems and benefits of record linkage”, Acta Obsetricia et Gynecologica Scandinavica 76:651-657 (1997); and M. Gissler, „Injury

deaths, suicides and homicides associated with pregnancy, Finland 1987-2000”, European J. Public Health 15(5):459-63 (2005). Citat în: „Forced Abortion in America: A Special Report”, The Elliot Institute.

[211] Vincent M. Rue, Priscilla K. Coleman, James J. Rue, David C. Reardon, „Induced abortion and traumatic stress: A preliminary comparison of American and Russian women”, Medical Science Monitor, 10(10): SR5-

  1. http://www.vozvictimas.org/pdf/documentos/rue2004.pdf. Citat în: „Forced Abortion in America: A Special Report”, The Elliot Institute.
[212] Vincent M. Rue, Priscilla K. Coleman, James J. Rue, David C. Reardon, „Induced abortion and traumatic stress: A preliminary comparison of American and Russian women”, Medical Science Monitor; 10(10): SR5-

  1. http://www.vozvictimas.org/pdf/documentos/rue2004.pdf. Citat în: „Forced Abortion in America: A Special Report”, The Elliot Institute.
[213] Vincent M. Rue, Priscilla K. Coleman, James J. Rue, David C. Reardon, „Induced abortion and traumatic stress: A preliminary comparison of American and Russian women”, Medical Science Monitor, ; 10(10): SR5-

  1. http://www.vozvictimas.org/pdf/documentos/rue2004.pdf. Citat în: „Forced Abortion in America: A Special Report”, The Elliot Institute.
[214] See David C. Reardon, Ph.D., „Abortion Decisions and the Duty to Screen: Clinical, Ethical, and Legal Implications of Predictive Risk Factors of Post-Abortion Maladjustment”, Manuscris parțial bazat pe o lucrare nepublicată prezentată la Întrunirea Anuală Asociației Americane de Psihiatrie, 17-22 mai 1997, San Diego, CA. www.afterabortion.org/news/Duty2Screen.pdf

[215] www.theunchoice.com, pentru mai multe informații și cazuri.

[216] I.L. Horton și D. Cheng, „Enhanced Surveillance for Pregnancy-Associated Mortality-Maryland, 1993-1998”, JAMA 285(11): 1455-1459 (2001); J. Mcfarlane et. al., „Abuse During Pregnancy and Femicide: Urgent Implications for Women’s Health”, Obstetrics & Gynecology 100: 27-36 (2002). Cited in „Forced Abortion in America: A Special Report”, The Elliot Institute.

[217] Din „Forced Abortion in America: A Special Report”, The Elliot Institute.

[218] Kimport K, Foster K, Weitz TA, „Social sources of women’s emotional difficulty after abortion: lessons from women’s abortion narratives”, Perspectives on Sexual and Reproductive Health, iunie 2011; 43(2):103-9.

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/21651709

[219] Dr. Wanda Franz, „New Study Examines Familial Context of Choice to Abort”, National Right to Life Committee. 15 februarie 2009. http://www.nrlc.org/News_and_Views/Jan09/nv011509.html

[220] Priscilla K. Coleman, Charles David Maxey, Maria Spence, Charisse L. Nixon, „Predictors and Correlates of Abortion in the Fragile Families and Well-Being Study: Paternal Behavior, Substance Use, and Partner Violence”, International Journal of Mental Health and Addiction, iulie 2009, vol. 7, nr. 3, pp. 405-22.

[221] Dr. Vincent M. Rue, „‘The Hollow Men’: Male Grief & Trauma Following Abortion”, United States Conference of Catholic Bishops, Washington, D.C. http://old.usccb.org/prolife/programs/rlp/rue.pdf

[222] Kate Pickert, „What Choice?” Time, 14 ian. 2013. http://www.time.com/time/magazine/article/0,9171,2132761,00.html#ixzz2LO2njBQy

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *