Capitole

CAPITOLUL VIII

Ceva „sigur” și „rar”

 

Chiar dacă ați citit până aici, poate că nu v-au stârnit interesul faptele prezentate. Poate că nu vă interesează că bărbații sunt principalii responsabili pentru răspândirea și legalizarea avortului. Poate că nu vă deranjează nici că avortul este un instrument în mâinile eugeniștilor și ale promotorilor ideii de control al populației. Poate veți fi chiar dispuși să acceptați că bărbații activi din punct de vedere sexual folosesc avortul ca pretext pentru a le lăsa pe femei să se descurce singure cu sarcina sau cu procedura de avort chimic ori chirurgical, precum și cu recuperarea fizică și psihică de după.

Până la urmă, avortul este dreptul femeii, nu? Cine îi poate spune unei femei ce să facă cu propriul corp?

În acest caz, chiar dacă refuzi să admiți că avortul e o formă de exploatare a femeii de către bărbat în avantajul celui din urmă și alegi să celebrezi dreptul la avort, va trebui să te împaci și cu efectele acestuia asupra femeii. Avortul are asupra femeii un impact devastator din punct de vedere emoțional și fizic.

Ca să înțelegem acest impact, să ne uităm la cum și de ce avortează femeile. Deși auzim adesea de viol sau incest, majoritatea avorturilor se fac din motive mult mai obișnuite.

 

Contracepţie

Avortul este forma ultimă de contracepție. Se folosește în acest scop din mai multe motive – în primul rând, din cauza teribilei ineficiențe a contraceptivelor sau, și mai probabil, a modului lor defectuos de folosire. O persoană poate pretinde că a folosit contraceptive, dar asta nu înseamnă că le-a și folosit în mod corect sau regulat, de fiecare dată când a făcut sex.

Susținătorii avortului se supără adesea când le prezint legătura dintre avort și contracepție, dar nu eu am tras această concluzie. Conform unui raport din 2010 al Centrului American pentru Controlul și Prevenția Bolilor (CDC), utilizarea de contraceptive este aproape universală în rândul femeilor de vârstă fertilă din America [223]. Totuşi, nu funcționează prea bine. Institutul Guttmacher (instituţie pro-avort) relatează că aproape jumătate din sarcinile înregistrate în SUA sunt nedorite.

Dacă suntem de acord că aproape fiecare persoană folosește o metodă contraceptivă, și din moment ce anual se înregistrează 5,2 milioane de sarcini, asta înseamnă că, anual, contracepția eșuează – fie din cauza produsului contraceptiv, fie din cauza utilizatorului – de 2,6 milioane de ori.

Iar această rată de succes nu se îmbunătățește. Departamentul American pentru Sănătate și Servicii Umane relatează că, în SUA, probabilitatea medie de apariție a unei sarcini nedorite pe parcursul unui an în care se folosește contracepție este de 12% [224], o cifră ce a rămas neschimbată din 1995 încoace.

Lawrence Finer și Mia Zolna, cercetători la Institutul Guttmacher, arată: „Aproape jumătate din sarcinile înregistrate în rândul tinerelor americane sunt neintenționate, iar dintre ele, cam 40% se încheie prin avort” [225]. Dacă metodele contraceptive eșuează de 2,6 milioane de ori pe an și aproximativ jumătate din aceste sarcini neintenționate se încheie prin avort, înseamnă că avortul este folosit ca ultima metodă de contracepție.

Apărătorii dreptului la avort se supără, deoarece li se pare că aceste date ar demonstra că femeile sunt lipsite de inimă. Ei susțin că femeile se luptă în forul interior înainte de a lua decizia de a avorta. Eu nu pretind că avortul e o decizie ușoară sau că femeile sunt superficiale și lipsite de sentimente.

Doar spun că datele nu mint.

Dintre femeile care fac avort, 75% oferă motive legate de oportunitatea sarcinii, dar, dacă ne uităm atent la datele făcute publice de Institutul Guttmacher, vedem că avortul este o formă de contracepție:

 

„Motivele de a face avort pe care le prezintă subliniază înțelegerea lor cu privire la responsabilitățile unui părinte și ale vieții de familie. Trei sferturi dintre femei menționează printre motive grija pe care o au față de sau pentru alte persoane; trei sferturi spun că nu-și permit să aibă un copil; trei sferturi spun că un copil le-ar afecta munca, studiile, sau capacitatea de a se ocupa de alte persoane pe care le au în grijă; iar jumătate spun că nu vor să fie mame singure sau să aibă probleme cu soțul sau partenerul” [226].

 

Dacă ne uităm atent cum se desfășoară paragraful de mai sus, observăm că principalele motive indicate sunt de ordin financiar, de carieră sau alte responsabilități precum și problemele cu tatăl copilului. În realitate, motivele acestea coincid cu cele care determină și folosirea contraceptivelor.

Într-o dezbatere, Ann Furedi, președinte la BPAS, cel mai mare furnizor de servicii de avort din Marea Britanie, a declarat: „În realitate, din femeile care folosesc pilula, cam 8% rămân gravide pe parcursul unui an… Avem nevoie de avort ca soluție de rezervă la contracepție” [227].

Și exact asta e avortul la ora actuală. Soluția de rezervă, sau forma finală de contracepție.

Așadar, să vedem cât de sigură este această formă de contracepție. Există efecte secundare grave care ar trebui cunoscute? Ce se întâmplă cu ceilalți membri ai familiei? Are avortul un impact negativ și asupra lor?

 

Efecte nocive asupra femeii: moartea

Dacă avortul este o formă de contracepție, asta înseamnă că le salvează viața femeilor? Și, dacă vorbim de efectul nociv asupra femeii, moartea este un risc imediat?

Să ne amintim că liberalizarea avortului a apărut în SUA tocmai din motivul de a face această procedură mai sigură pentru femei. Națiunea americană era preocupată de sănătatea femeii și voia să combată avorturile făcute în cabinete dubioase. De aceea, pentru a se asigura că avortul devine „sigur” și „rar”, a fost legalizat.

Cu toate acestea, nu au existat destule decese ale mamelor în urma avortului pentru a legitima pretenția de liberalizare a procedurii. Așadar, s-au inventat niște cifre.

Bernard Nathanson scria: „În anii 1960, în SUA erau vreo trei sute de decese pe an rezultate în urma avorturilor criminale, dar NARAL pretindea că are date care duc la concluzia că cifra ar fi în realitate de cinci mii” [228].

În 1936, dr. Frederick Taussig avansa cifra de 8-10.000 de decese rezultate în urma avortului. Ulterior, acesta a recunoscut că datele se bazau pe „cele mai nebunești estimări” [229]. Dr. Christopher Tietze, un promotor al legalizării avortului care a lucrat ca statistician pentru Planned Parenthood, a contrazis această statistică exagerată într-un articol publicat în 1969 în revista Scientific American:

 

„Acum vreo 30 de ani, s-a considerat că decesele în urma avorturilor ilegale s-ar fi putut situa între 5.000 și 10.000 pe an, dar această cifră, chiar dacă era aproximativ corectă la data respectivă, nu este nici pe departe valabilă acum. Numărul absolut al tuturor deceselor din rândul femeilor de vârstă fertilă din SUA nu depășește 50.000 pe an. În 1965, Centrul Național de Statistică în Sănătate a menționat [235] de decese în urma avortului. Cu siguranță că acest număr era în realitate mai mare, dar cel mai probabil se situa sub 1.000” [230].

 

Alții au presupus că avortul nu prezenta un risc fizic imediat pentru femei. Dr. Mary Calderone, director medical la Planned Parenthood, a scris în 1960 un articol publicat în American Journal of Public Health, în care spunea: „Avortul, fie el terapeutic sau ilegal, nu mai este periculos, deoarece este bine făcut de către medici” [231].

Concluzia nu îi aparținea în exclusivitate. Ea cita evaluarea dată de 43 de experți medicali care s-au adunat în opt sesiuni de dezbatere de câte trei ore, pentru a „se ocupa pe larg” de chestiunea avorturilor ilegale. Citând seria lor de conferințe, Calderone scrie:

 

„Avortul nu mai este o procedură periculoasă. Aceasta este valabil nu numai în cazul avortului terapeutic realizat la spital, ci și în cazul avorturilor așa-zis ilegale, realizate de alți medici. În 1957 au avut loc numai [260] de decese în toată țara, atribuite ambelor tipuri de avort” [232].

 

Numărul lor scăzuse drastic în 1972, când CDC a raportat 39 de decese ale mamelor în urma avorturilor ilegale și 24 în urma avorturilor legale [233]. Aceasta reprezintă un declin de 85% în 15 ani.

Așadar, în 1972 s-a raportat un număr total de 63 de decese în urma avortului. Orice deces este tragic. Dar, dacă vrem să avem o viziune comparativă din punct de vedere statistic, să comparăm cu cifre din alte domenii. În 2009, 93 de oameni au murit zilnic pe drumurile americane [234].

Chiar dacă numărul de decese în urma avortului a fost inventat, iar acesta rămâne scăzut, totuși este un risc real.

CDC a raportat în 2008 (cea mai recentă statistică la data scrierii cărții) că 12 femei au murit din cauza complicațiilor apărute în urma unui avort [235]. Așadar, se moare și acum, după intrarea avortului în deplină legalitate. Dar să vedem cum.

Pe 20 iulie 2012, o femeie de 24 de ani a murit după ce medicul de la o clinică a organizației Planned Parenthood din Chicago a făcut o procedură nereușită pentru a avorta fătul ei în vârstă de patru luni. Femeia a făcut o hemoragie gravă, deoarece avortul fusese incomplet, dar a fost transportată de la clinică la spital abia peste cinci ore și jumătate. Raportul medicolegal arată că s-au găsit părți rămase din fătul incomplet avortat de medicul de la Planned Parenthood, o perforație a uterului cu suprafața de 7,6×40 cm, precum și o alta, mai gravă, care se poate să fi secționat o arteră, provocând o hemoragie internă masivă. În cavitatea abdominală s-au găsit 1-1,5 litri de sânge, ceea ce echivala cu o treime din sângele femeii [236].

Pe 7 februarie 2013, Jennifer Morbelli, de 29 de ani, a murit în statul Maryland după ce a vrut să facă avort în luna a opta cu un medic specializat în astfel de proceduri, dr. LeRoy Carhart. Femeia, o educatoare căsătorită, a mers mai întâi la Centrul de Sănătate Reproductivă din Germantown într-o duminică, pe 3 februarie. Conform unei relatări a organizației Operation Rescue,

 

„activiștii pentru viață care pichetau clinica de avort au văzut-o venind zilnic, până miercuri. Martorii spuneau că arăta palidă și slăbită. Joi dimineață, devreme, femeia a început să acuze dureri în piept și alte probleme. A încercat să dea de Carhart, medicul ei, dar nu a reușit. Pe la cinci dimineața, rudele au luat-o de la hotelul unde era cazată și au dus-o la camera de urgență a unui spital din apropiere. Nici personalul de la spital nu a reușit să-l găsească pe dr. Carhart sau să afle mai multe de la personalul clinicii referitor la procedura de avort aplicată femeii.

Pacienta suferise o hemoragie internă masivă în cavitatea abdominală. Au resuscitat-o de șase ori, apoi au declarat decesul la ora 09:30 dimineața. Cazul a fost înaintat Consiliului Medicilor pentru investigare” [237].

 

Pe lângă cazuri ca cele citate mai sus, mai există o cauză a morții pentru femeile gravide: omuciderea. Riscul pentru mamă și copil nu vine numai din procedura de avort. El include adesea și prezența în preajma mamei a unui bărbat violent care nu dorește copilul.

 

Cazuri de malpraxis la avort

Malpraxisul și medicii sadici pot produce consecinţe brutale.

Este faimos cazul medicului Kermit Gosnell, care este acuzat de șapte omucideri cu premeditare după ce i-a ucis pe copiii care se nășteau vii în urma avorturilor eșuate. Acestora le tăia coloana vertebrală cu foarfeca, iar pe paciente le trata disprețuitor și crud. De exemplu, i-a făcut avort forțat unei paciente, Davida Johnson, care se răzgândise. „I-am spus: «Nu vreau să faci asta», iar el m-a plesnit. Mi-au legat mâinile și brațele și mi-au mai dat niște medicamente” [238], a declarat femeia, citată de agenția Associated Press.

Altă femeie a fost lăsată ore întregi fără îngrijiri după ce Gosnell i-a tăiat colul uterin și colonul într-o încercare ratată de a-i smulge copilul din burtă. Rudele femeii, cărora la început li s-a refuzat accesul în clinică, au găsit-o mai târziu amețită și sângerând și au dus-o la spital, unde medicii i-au extirpat o porțiune de 15 centimetri din colon [239].

O femeie de 40 de ani a dat în judecată filiala Planned Parenthood din statul Colorado după ce un medic de la o clinică a acestei organizații a obligat-o să facă avort fără anestezie și i-a lăsat părți din copil în interiorul uterului. Femeia, care a trebuit să meargă la camera de urgență a unui spital, spune că se răzgândise când au pus-o pe masa de operație, pentru că nu putuse beneficia de anestezie din cauza unor dificultăți la inserarea perfuziei. Dar medicul i-a spus că era prea târziu ca să se mai răzgândească și i-a introdus imediat mașina de aspirare, obligând-o să îndure șapte minute de dureri atroce [240].

În 2009, la șase luni după un avort, o femeie din Michigan a trebuit să fie dusă de urgență cu ambulanța la spital pentru a opri o hemoragie incontrolabilă. „Dacă nu mă trezea prietenul meu în noaptea aceea, puteam muri în somn”, a spus femeia, căreia i s-au administrat două pungi cu sânge și o procedură de dilatare și chiuretaj în regim de urgență. Ea își amintește că avusese dureri mari în timpul procedurii inițiale de avort și că se dusese după aceea la baie, unde fusese șocată să vadă sânge peste tot, „inclusiv pe capacele de toaletă” [241]. Inspectoratul local pentru situații de urgență a închis clinica pe 27 decembrie 2012, după ce, cu o zi înainte, constatase condiții „periculoase pentru viața umană și sănătatea publică”. La inspecție, găsiseră „o chiuvetă folosită de paciente, din al cărei tub de scurgere picura sânge” [242].

În volumul său, Lime 5, un rechizitoriu al industriei avorturilor, Mark Crutcher enumeră următoarele exemple de femei care au suferit pe mâinile medicilor aborționiști:

 

Ca răspuns la strigătele ei de durere din timpul avortului, unei femei i s-a înfundat gura cu pansament. Procedura a fost atât de distructivă, încât femeia și-a pierdut toate organele reproducătoare și splina și i s-a făcut colostomie (anus contra naturii). Ea a mai suferit leziuni permanente ale inimii, plămânilor și rinichilor.

 

Un medic i-a arătat pacientei fătul de trei luni pe care tocmai i-l avortase, și-a aruncat mănușa pe jos și a întrebat-o dacă era „mulțumită”.

 

O femeie a pretins că medicul „i-a comandat să se urce pe masă și i-a desfăcut brutal picioarele”. Aceasta a spus că s-a simțit tratată ca un animal dezgustător de către medic [243].

 

Alte efecte fiziologice

Alte riscuri fiziologice pentru mamă sunt: cancerul cervical, ovarian sau de ficat; perforațiile uterului; declanșarea nașterii premature și alte complicații legate de aceasta; boală inflamatorie pelvină (BIP), o infecție care poate afecta trompele uterine [244].

Un alt efect secundar intens dezbătut în presă este riscul de cancer de sân în urma avortului. Deși se neagă legătura dintre avort și cancerul de sân, un studiu din 2009 apărut în publicația de specialitate Cancer Epidemiology, Biomarkers and Prevention arată următoarele:

 

„Factorii de risc examinați erau în concordanță cu rezultatele studiilor anterioare pe eșantioane de femei mai tinere. Mai precis, vârsta înaintată, precedentele de cancer de sân în familie, vârsta mai scăzută de apariție a primului ciclu menstrual, avortul indus și contraceptivele orale sunt asociate cu un risc mărit de cancer de sân” [245].

 

Recent, dr. Angela Lanfranchi, președintele Institutului de Prevenire a Cancerului de Sân, a declarat în cadrul unei informări făcute la Clubul Național de Presă: „Sunt 70 de studii publicate care examinează avortul indus și cancerul de sân, din care 55 constată existența unei corelații, iar 33 sunt semnificative din punct de vedere statistic” [246]. Lanfranchi a mai spus: „Dovezi nenumărate din studiile epidemiologice la nivel global arată că avortul este una din cauzele cancerului de sân” [247].

 

Impactul asupra copiilor concepuţi ulterior

Avortul prezintă riscuri potențiale și pentru copiii concepuți ulterior și care nu mai sunt avortați.

Dr. Freda McKissic Bush, specialist obstetrică-ginecologie, care este președinte şi CEO la Institutul Medical de Sănătate Sexuală, declară: „Avortul mărește substanțial riscul femeii de a naște prematur la următoarea sarcină” [248]. Procentul de nașteri premature, cauza principală de moarte infantilă în SUA, s-a dublat după liberalizarea avortului. Dr. Bush arată că era de 6% înainte de 1970, de 12,8% în 2006 și de 11,7% în 2013.

Într-o măsură disproporționat de mare, această problemă afectează femei afroamericane, spune dr. Bush. În cazul lor se înregistrează de trei ori mai multe nașteri premature înainte de opt luni decât în cazul femeilor caucaziene (albe). Și aceasta indică avortul drept principală cauză, din moment ce 35% din avorturi sunt realizate la femeile afroamericane, care însă reprezintă numai 13% din populația SUA.

„Există peste 130 de studii în literatura medicală care arată că avortul conduce la o creștere a riscului de naștere prematură după o gestație foarte scurtă (înainte de opt luni)”, mai spune dr. Bush. „Acești copii prematuri fac de obicei paralizie cerebrală, au probleme de dezvoltare sau afecțiuni mintale” [249].

Un studiu finlandez a descoperit un risc mărit de naștere prematură după avort și a relatat că riscul crește odată cu numărul de avorturi. Dr. Reija Klemetti, care a condus cercetarea, explică: „La fiecare mie de femei care nu au făcut avort, doar trei nasc înainte de șapte luni… În cazul celor care au făcut un avort, cifra e de 4 la mie și crește: șase la mie pentru cele cu două avorturi și 11 la mie din rândul celor care au făcut de la trei avorturi în sus” [250].

Lawrence Lader, activist pro-avort și fondator al organizației NARAL, credea că avortul liberalizat avea să fie benefic pentru societate. Într-un articol din revista The Humanist, el prezicea astfel efectele pozitive:

 

„Impactul revoluției avortului ar putea fi prea amplu pentru a fi evaluat imediat. Ar trebui să ne deschidă o epocă în care orice copil va fi dorit, iubit și adecvat îngrijit, o epocă în care infanticidul și violența asupra copiilor se va reduce drastic” [251].

 

Cu toate acestea, violența naște violență. Un act violent de avort (care uneori, la rândul său, se datorează unei alte violențe anterioare) poate fi pus în legătură cu o incidență crescută a violenței ulterioare.

Iată ce a descoperit un studiu realizat în 2005 de dr. Priscilla Coleman: „Comparativ cu femeile care nu au avut avorturi induse, cele care au avut un astfel de avort prezintă un risc de abuz fizic asupra copilului cu 144% mai mare” [252]. Dr. Michael J. New, profesor asistent la Universitatea Michigan-Dearborn, citează date din Sumarul Statistic al SUA, care arată că abuzul asupra copiilor a crescut cu 400% între 1973 și 1990 [253]. Iar un studiu recent arată că abuzurile fizice asupra copiilor, care au rezultat în traume grave necesitând spitalizare, au crescut cu 4,9% între 1997 și 2009 [254].

Apărătorii avortului pretind că toți copiii doriți vor fi bineveniți și iubiți în timp ce copiii proveniți din sarcini nedorite erau mai predispuși la rele tratamente în familie. Dar iată că cercetări empirice contrazic aceasta. Un studiu din 1980 realizat de cercetătorul Edward Lenoski pe un eșantion de 674 de copii abuzați a descoperit că 91% din aceștia proveneau din familii în care fuseseră așteptați și doriți de către părinți [255]. Ceea ce face aceste date și mai bătătoare la ochi este că numai jumătate din sarcinile înregistrate în SUA sunt planificate, conform Institutului Guttmacher. Așadar, copiii abuzați provin în mod disproporționat, aproape exclusiv, din familii în care părinții și i-au dorit.

Logica avortului, care tratează copiii nenăscuți ca pe obiecte de care te poți descotorosi prin ucidere, îi expune la riscuri și pe copiii născuți. Psihiatrul Philip Ney sugerează următoarele mecanisme care ar putea explica statisticile referitoare la copiii abuzați:

 

  1. Avortul descrește pragul de reținere instinctuală a persoanei în caz de furie ocazională față de cei care depind de îngrijirile acesteia.
  2. Permisivitatea față de avort erodează tabuul care spune că cei fără apărare nu trebuie agresați.
  3. Avortul crește ostilitatea între generații.
  4. Avortul devalorizează copiii, diminuând și valoarea grijii pe care trebuie să le-o purtăm.
  5. Avortul crește sentimentul de vinovăție și ură de sine, pe care părintele și le varsă asupra copilului.
  6. Avortul crește gradul de frustrare ostilă, intensificând bătălia dintre sexe, pentru care copiii sunt făcuți țapi ispășitori.
  7. Avortul desface legătura naturală care se dezvoltă între mamă și copilul ei, diminuându-i acesteia abilitățile materne [256], [257].

 

În loc ca incidentele de bătaie a copiilor să se reducă simțitor odată cu liberalizarea avortului, cum prevedea Lader, această practică a crescut gradul de violență la care sunt supuși copiii atât în pântecele mamelor, cât și în afara acestora.

 

Impactul psihologic

Romanciera Erica Jong se pronunță în favoarea avortului, dar nu neagă teribilul impact emoțional al acestuia. Autoare a unor romane provocatoare și foarte sexualizate, ea scrie că, din punctul ei de vedere, avortul are un preţ prea mare:

 

„La 17 ani, imediat după ce am intrat la Colegiul Barnard, mi-am pus prima diafragmă de la Planned Parenthood (o tradiție la colegiu). Nu am rămas niciodată gravidă, fiindcă știam că un avort m-ar fi făcut teribil de tristă. Iubeam copiii, câinii, pisicile și tot ce era viu și înțelegeam că ar fi fost extrem de greu pentru mine din punct de vedere emoțional dacă aș fi fost nevoită să fac avort” [258].

 

Cercetările confirmă că Jong avea dreptate: consecințele avortului în planul sănătății mintale sunt uriașe. Un studiu finlandez din 1997 a descoperit că „femeile care avortează sunt de aproximativ patru ori mai predispuse să moară în anul următor decât femeile care păstrează sarcina” [259]. În comparație cu cele care născuseră cu un an înainte de propriul deces, cele care avortaseră în anul anterior decesului se dovediseră:

de șapte ori mai predispuse la sinucidere;

de șapte ori mai predispuse la deces prin accidentare;

de 14 ori mai predispuse să moară ca victime ale unei omucideri [260].

Cercetătorii cred că predispoziția la deces în urma accidentelor sau omuciderii ar putea avea legătură cu probabilitatea mai mare de comportament suicidar și de comportament de risc. O evaluare a studiului de mai sus făcută de Institutul Elliot sugerează că „avortul indus produce un stres fizic și psihic nefiresc asupra femeilor, care poate rezulta într-un impact negativ asupra sănătății lor generale” [261]. Și, în anumite cazuri, la moarte.

O evaluare a 22 de studii făcută în 2011 de British Journal of Psychiatry a descoperit că există o legătură între avort și problemele mintale. Această metaanaliză a cuprins 877.181 de persoane, dintre care 163.831 făcuseră avort și a descoperit că „femeile care făcuseră avort prezentau un risc cu 81% mai mare de a avea probleme de sănătate mintală” [262].

Studiul a mai găsit la femeile care făcuseră avort un risc crescut în ceea ce privește următoarele probleme de sănătate mintală:

  • anxietate (risc cu 34% mai mare);
  • depresie (risc cu 37% mai mare);
  • uz sau abuz de alcool (risc cu 110% mai mare);
  • uz sau abuz de marijuana (risc cu 220% mai mare);
  • comportament suicidar (risc cu 155% mai mare) [263].

În afară de aceste riscuri, dr. David Reardon, cercetător pe probleme postabortive la Institutul Elliot, relatează că a descoperit 21 de studii care stabilesc o legătură între avort și abuzul de substanțe [264].

Un studiu din 2003 realizat de Institutul Elliot a mai constatat că femeile care fac avort sunt cu 160% mai predispuse să caute ajutor psihiatric în primele trei luni după procedură decât femeile care nasc. Studiul, publicat în Canadian Medical Association Journal, a trecut în revistă fișele medicale ale unor pacienți din sistemul public californian de sănătate, descoperind că frecvența tratamentului psihiatric era semnificativ mai ridicată pe o perioadă de cel puțin patru ani după un avort [265].

Dr. Bryan Calhoun, profesor și vicepreședinte al Departamentului de Obstetrică-Ginecologie de la Universitatea de Vest Virginia-Charleston, spune că avortul are o largă paletă de efecte secundare inevitabile:

 

„Din ce am observat noi, la femeile care încalcă legea morală și curmă o viață nevinovată, efectele asupra sănătății survin cu aceeași exactitate cu care legea gravitației acționează asupra unei persoane care sare de pe un pod”.

 

Calhoun spune că, în ultimele patru decenii, avortul a reprezentat pentru femeile americane un dezastru de sănătate care obligă sistemul medical să deconteze cheltuieli suplimentare de peste 1,2 miliarde de dolari pe an [266].

În plus, îi afectează și pe ceilalți membri ai familiei.

 

Impactul asupra familiei

Pe lângă femei, care sunt profund afectate fizic și emoțional de avort, și alți membri ai familiei suferă consecințe negative. La frații bebelușilor avortați s-a observat un complex de tulburări emoționale grave, care a fost numit Sindromul Supraviețuitorului Post-Avort (Post-Abortion Survivor Syndrome – PASS).

E posibil ca jumătate din americanii mai tineri să fie într-o asemenea situație. Dacă află că au fost aleși să trăiască, iar frații lor nu, s-ar putea să se lupte cu întrebări dificile.

Cel mai frecvent simptom al sindromului PASS este vinovăția existențială care te faci să spui: „Mă simt de parcă nu aș merita să trăiesc”, explică dr. Philip Ney, șeful Departamentului de Psihiatrie de la Spitalul Royal Jubilee din Canada.

„Printre simptome se mai numără anxietatea difuză, teama de viitor, automutilarea, obsesiile, o slabă identitate personală, o slabă stimă de sine, comportamentul autodistructiv, teama de psihoză și disocierea.” [267]

Sindromul poate apărea la o vârstă foarte timpurie, iar copilul cel mai adesea nici măcar nu știe despre avortul sau avorturile care au precedat venirea lui pe lume. „Apar tot mai multe dovezi că și copiii foarte mici pot percepe avorturile mamei, în ciuda încercărilor familiei de a le ține secrete”, spune un studiu din 1984 care a descoperit că, la o fetiță de cinci ani „retragerea în sine avea legătură cu avorturile multiple ale mamei și cu propria ei teamă că va fi distrusă în urma agresiunii materne” [268].

 

Impactul avortului asupra bărbaţilor

Deși scopul principal al acestei cărți este să înfățișeze adevărata natură a avortului – aceea de exploatare a femeilor și copiilor de către bărbați –, nu toți bărbații le exploatează pe femei. Adesea se confruntă și ei cu efectele nocive ale avortului, indiferent dacă au fost de acord cu procedura sau nu.

Este verdictul dat de un mic studiu realizat pe această temă. Lipsa investigațiilor științifice referitoare la efectul avortului asupra bărbaților se datorează probabil faptului că societatea privește chestiunea ca pe una exclusiv feminină. Se presupune că acesta nu are niciun fel de influență asupra bărbaților. Dar lucrurile stau exact pe dos. Până și avortul spontan își spune cuvântul asupra bărbatului, care, conform unei metaanalize din 2007, „obține pe Scara Suferinței de Factură Perinatală rezultate mai mari chiar și decât ale femeii în ceea ce privește disperarea și dificultatea de adaptare la situație” [269].

Respectiva analiză a examinat studiile limitate făcute între 1973 și 2006, găsind teme comune. Conform sintezei făcute de dr. Catharine T. Coyle, bărbații manifestă „cel puțin” următoarele probleme:

 

„Se luptă cu ambivalența înainte-după avort. Deși avortul pare să aducă un sentiment de ușurare, ulterior sunt reclamate alte emoții, precum anxietatea, durerea, vinovăția și sentimentul neputinței”.

 

Coyle a mai observat „tendința bărbaților de a lăsa decizia referitoare la avort la latitudinea partenerei, precum și de a-și reprima emoțiile în încercarea de a-i oferi acesteia sprijinul lor” [270].

Într-o analiză ulterioară a efectelor psihologice ale avortului asupra bărbaților, Coyle a ajuns la următoarea concluzie: „După avort, bărbații se pot confrunta cu durere intensă, regret, neajutorare, vinovăție, anxietate, mânie și o senzație de emasculare”. Experiența poate fi atât de profundă, încât poate produce stres posttraumatic și poate determina bărbatul să facă abuz de medicamente psihotrope fără prescripție medicală. Paleta de simptome prin care trec bărbații după avort cuprinde „anxietate, gânduri persistente legate de copilul pierdut, dificultăți de concentrare, tulburări de somn și alte probleme somatice precum duerile de cap sau palpitațiile” [271].

În America s-au făcut 55 de milioane de avorturi din 1973 încoace, astfel încât milioane de bărbați au fost părtași, vrând-nevrând, la o decizie referitoare la avort. Tot mai mulți bărbați își exprimă public, în cuvinte sfâșietoare, suferința provocată de avort.

Tatăl căsătorit a doi copii, care a decis, împreună cu soția, să-și avorteze al treilea copil, povestește:

 

„Nicio zi nu trece în care să nu mă cutremur și să nu-mi dea lacrimile pentru crima la care am contribuit. Foarte des chiar mă trezesc dimineața cu durere gândindu-mă la lucrul de un evident egoism pe care l-am făcut cu 11 ani în urmă. TOTUȘI, știu că mi-am astupat urechile la cel mai intim glas al conștiinței și am întors spatele instinctului patern. Nu era alternativă și totuși am acționat – de fapt nu, am fost un laș. Acțiunea mea, în ciuda mărturisirii și pocăinței în fața Creatorului meu, continuă să-mi răpească mare parte din bucuria de a trăi” [272].

 

Un bărbat care, la 17 ani, și-a convins prietena să avorteze, privește înapoi după 24 de ani:

 

„E uimitor când mă gândesc că, la momentul acela, ni se părea că nașterea unui copil ne-ar fi distrus viața. Acum, după 24 de ani, știm amândoi că viața noastră ar fi fost cu mult mai bună dacă păstram copilul. Puteam evita 24 de ani de durere și suferință dacă am fi avut tăria să suportăm câteva luni de dezamăgire în ochii prietenilor și ai familiei. Adevărații prieteni și adevărata familie ne-ar fi ajutat până la urmă – acum știm asta. Puteam avea o fiică, care acum ar fi terminat facultatea. Nu am fi trecut prin depresia și tulburarea care ne-au încercat. Numai de-am fi păstrat copilul…” [273]

 

Un bun prieten de-al meu mi-a povestit şi el greaua și dureroasa lui călătorie, presărată cu multe avorturi:

 

„Când aveam douăzeci și ceva de ani, am fost implicat în trei sarcini nedorite, cu trei femei diferite. Toate trei au vrut să facă avort, iar eu am fost mai mult decât fericit să plătesc pentru toate cele trei proceduri. Pe atunci mă interesa numai propria mea persoană, iar un copil nu făcea parte din planurile mele. Îmi amintesc că m-am simțit puțin vinovat, în principal pentru procedura extrem de neplăcută la care au fost nevoite să se supună cele trei femei. Iar eu știam în sinea mea că avortul nu era ceva bun, dar am trecut repede și ușor peste situații și mi-am văzut de viață.

Câțiva ani mai târziu, m-am căsătorit și, după doi ani de căsnicie, am devenit creștin. Mi s-au deschis ochii spre toate păcatele mele. Cele trei avorturi îmi atârnau greu peste inimă și i-am cerut iertare lui Iisus Hristos. Am știut că m-a iertat, I-am simțit iertarea! Îmi amintesc că m-am gândit că toată vinovăția ascunsă se risipise și că nu va mai trebui să mă confrunt cu avortul vreodată.

Peste un an, mi s-a născut o fiică superbă, eram cel mai fericit tată de pe Pământ. Dar, peste șase luni, soția vine la mine într-o seară de vineri, târziu, și-mi spune: „Sunt gravidă din nou, dar nu mai vreau alt copil, așa că m-am programat pentru avort luni la prima oră”.

Am fost atât de șocat, încât am crezut că o să leșin. Am încercat ca un nebun să o conving, dar nu se putea discuta cu ea. M-am oferit chiar să preiau responsabilitatea pentru ambii copii. Nimic nu a făcut-o să se răzgândească și a făcut așa cum și-a propus. Aveam inima zdrobită de o durere cum nu mai simțisem niciodată. Familia noastră s-a destrămat din cauza acestui avort. Ea m-a părăsit și, în cele din urmă, am divorțat.

Singurul lucru care m-a mai ținut pe linia de plutire la vremea aceea a fost credința. Până acum, nu le-am mai spus decât altor două persoane despre asta. Am reușit, cu ajutorul lui Iisus Hristos, să îmi iert fosta soție și sper să poată și ea cândva să simtă iertarea Lui.

Dar suferința provocată de acest ultim avort a rămas cu mine. Și trebuie să mai spun câte o rugăciune și să îmi pun suferința la picioarele lui Iisus, altfel devine insuportabilă” [274].

 

Fie că a acționat, fie că nu, bărbatul care se învoiește cu avortul sau îl aprobă va suferi mai târziu. În relația cu mama copilului avortat, va apărea un vid, care se poate extinde și în relația cu ceilalți membri ai familiei. Dr. Vincent Rue, cercetător al situațiilor postavort, descrie felurile diverse prin care avortul se interpune între parteneri, conducând la izolare sau la modele comportamentale de comunicare disfuncțională. Printre efecte se numără:

 

  • reducerea numărului de confidențe reciproce pe care și le fac partenerii, ceea ce scade gradul de intimitate necesar pentru supraviețuirea relației;
  • folosirea frecventă a comportamentului de comunicare defensiv (ostilitate interpersonală etc);
  • ezitare în comunicarea cu partenerul (din teamă ce se traduce în comportament de evitare), eroziunea încrederii și evoluția într-un sistem închis de interacțiune în loc de unul deschis și dinamic;
  • pierderea conectării spirituale cu Dumnezeu și cu partenerul, în timp ce vinovăția, rușinea și izolarea câștigă teren [275].

 

Papa Ioan Paul al II-lea comenta despre consecințele absenței bărbatului din decizia cu privire la avort și impactul pe care acesta îl are asupra legăturilor de familie: „Astfel, familia este rănită de moarte și profanată în esența ei de comuniune în iubire și în vocația ei de «sanctuar al vieții»” [276].

Nimeni nu câștigă în urma avortului. Femeile sunt sfâșiate emoțional, adesea suferind ani la rând simptome negative zdrobitoare. Devine tot mai limpede că și bărbații sunt sfâșiați, chiar dacă simptomele se pot manifesta în alt fel, inclusiv prin violență asupra propriei persoane sau asupra altora, precum și prin sindrom de stres. Iar copilul își pierde viața.

Celebrăm avortul ca pe un drept, dar, din multe puncte de vedere, acesta ne ucide familia.

 

NOTE

[223] „Use of Contraception in the United States: 1982–2008”, Centers for Disease Control, Vital and Health Statistics, seria 23, nr. 29, august 2010. http://www.cdc.gov/nchs/data/series/sr_23/sr23_029.pdf

[224] U.S. Department of Health and Human Services. Use of Contraception in the United States: 1982-2008. (Centers for Disease Control and Prevention. National Center for Health Statistics), p. 15. http://www.cdc.gov/nchs/data/series/sr_23/sr23_029.pdf,

[225] Finer LB și Zola MR, „Unintended pregnancy in the United States: incidence and disparities, 2006”, Contraception, noiembrie 2011, vol. 84, nr. 5, 478-85. http://www.guttmacher.org/pubs/journals/j.contraception.2011.07.13.pdf

[226] Finer LB et al., „Reasons U.S. women have abortions: quantitative and qualitative perspectives”, Perspectives on Sexual and Reproductive Health, 2005, 37(3):110–8. Citat în: „Facts on Induced Abortion in the United States august 2011”, Guttmacher Institute. http://www.guttmacher.org/pubs/fb_induced_abortion.html

[227] „Abortion: A Civilised Debate”, http://www.youtube.com/watch?v=gLJK88QObrI

[228] Bernard Nathanson, The Hand of God (Washington, D.C.: Regnery Gateway, 1996), pp. 89-90.

[229] The Abortion Problem (The Williams & Wilkins Co., 1944, care a publicat lucrările unei conferințe din 1942), p. 28.

[230] Christopher Tietze și Sarah Lewit, „Abortion”, Scientific America, ianuarie 1969, vol. 220, p. 23. Citat în: „What About Illegal Abortions?” Abort73.com, updatat ultima dată pe 20 iunie 2012. http://www.abort73.com/end_abortion/what_about_illegal_abortions/

[231] Mary Steichen Calderone, „Illegal Abortion As a Public Health Problem”, American Journal of Public Health, iulie 1960, vol. 50, nr. 7, p. 949. http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC1373382/pdf/amjphnation00308-0022.pdf

[232] Ibid.

[233] „Abortion Surveillance – United States, 2003”, Centers for Disease Control, 24 noiembrie 2006. http://www.cdc.gov/mmwr/preview/mmwrhtml/ss5511a1.htm

[234] „List of motor vehicle deaths in U.S. by year”, http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_motor_vehicle_deaths_in_U.S._by_year

[235] „Abortion Surveillance – United States, 2009 Surveillance Summaries”, Morbidity and Mortality Weekly Report (MMWR), Centers for Disease Control, 23 noiembrie 2012, http://www.cdc.gov/mmwr/preview/mmwrhtml/ss6108a1.htm?s_cid=ss6108a1_w

[236] Steven Ertelt, „Autopsy Proves Planned Parenthood Killed Woman in Botched Abortion”, LifeNews.com, 11 septembrie 2012. http://www.lifenews.com/2012/09/11/autopsy-proves-planned-parenthood-killedwoman-

in-botched-abortion/

[237] „Carhart Patient Dead From Horrific 33-Week Abortion Injuries”, OperationRescue.org, 8 februarie 2013. http://www.operationrescue.org/archives/carhart-patient-dead-from-horrific-33-week-abortion-injuries/

[238] Maryclaire Dale, „Dr. Kermit Gosnell’s Abortion Clinic: Women Say Abortions Left Them Sterile, Near Death”, HuffingtonPost.com, 23 ianuarie 2011. http://www.huffingtonpost.com/2011/01/23/dr-kemitgosnells-abortion-clinic_n_812701.html

[239] Steven Ertelt, „Kermit Gosnell Drugged, Tied Up Woman Before Forced Abortion”, LifeNews.com, 24 ianuarie 2011. http://www.lifenews.com/2011/01/24/kermit-gosnell-drugged-tied-up-woman-before-forced-abortion

[240] „New lawsuit: Planned Parenthood forced, botched abortion”, Alliance Defending Freedom, 20 februarie 2013. http://www.adfmedia.org/News/PRDetail/7995

[241] Ken Kolker, „Woman: Botched abortion nearly killed me”, WOODTV.com, 19 februarie 2013 http://www.woodtv.com/dpp/news/target_8/WomanBotched-abortion-nearly-killed-me

[242] 27 decembrie 2012, scrisoare de la Jeffrey Lewis, Director Siguranță Publică la Brigada de Pompieri din Muskegon către dr. Robert Lewis Alexander, Women’s Medical Services Building. http://woodtv.triton.net/news/mfdwomanmedserv-letter-122712.pdf

[243] Mark Crutcher, Lime 5 (Denton, Texas: Life Dynamics, Inc., 1996), pp. 208-9.

[244] „Physical Risks: Life-Threatening Risks of Abortion”, Elliot Institute, http://www.theunchoice.com/pdf/FactSheets/PhysicalRisks.pdf

[245] Dolle JM, Daling JR, White E, Brinton LA, Doody DR, Porter PL, Malone KE. „Risk factors for triple-negative breast cancer in women under the age of 45 years”, Cancer Epidemiology, Biomarkers and Prevention 18,

  1. 4 (2009): 1157-66. Citat de dr. Angela Lanfranchi în „Abortion as a Cause of Breast Cancer”, conferință susținută la National Press Club, 4 decembrie 2012. http://www.slideshare.net/tjfjustice/lan-franci
[246] „Epidemiologic Studies: Induced Abortion and Breast Cancer Risk, Updated September 2012”, Breast Cancer Prevention Institute, http://www.bcpinstitute.org/FactSheets/BCPI-FactSheet-Epidemiol-studies.pdf

[247] Dr. Angela Lanfranchi in „Abortion as a Cause of Breast Cancer”, conferință susținută la National Press Club, 4 decembrie 2012.

[248] „What Has 40 Years of Abortion Done to America? Medical Aspects of Abortion on Women’s Health”, prezentare la Abortion Media Summit de dr. Freda McKissic Bush, FACOG, la National Press Club, Washington,

DC, 4 decembrie 2012.

[249] Swingle, HM, et al, „Abortion and the Risk of Subsequent Preterm Birth: A Systemic Review with Metanalysis”, Journal of Reproductive Medicine, 54, pp. 95-108 (2009). Citat în: „What Has 40 Years of Abortion Done to America? Medical Aspects of Abortion on Women’s Health”, prezentare la Abortion Media Summit de dr. Freda McKissic Bush, FACOG, la National Press Club, Washington, DC, 4 decembrie 2012.

[250] „Study finds increased risk of prematurity and low birth weight in babies born after three or more abortions”, 30 august 2012. http://www.eshre.eu/ESHRE/English/Press-Room/Press-Releases/Press-releases-2012/Babiesborn-after-three-or-more-abortions/page.aspx/1675

[251] Larry Lader, „The Abortion Revolution”, The Humanist, mai-iunie 1973, p. 4. Citat în: „Impact of Abortion on Society”, Life.org.nz. http://www.life.org.nz/abortion/abortionkeyissues/impact-on-society-abortion/Default.htm

[252] Patricia Coleman, et al., „Associations between voluntary and involuntary forms of perinatal loss and child maltreatment among low-income mothers”, Acta Paediatrica, oct. 2005; 94(10): pp. 1476-83. http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/16299880

[253] Michael J. New, „Abortion Promises Unfulfilled”, The Public Discourse, The Witherspoon Institute, 23 ianuarie 2013. http://www.thepublicdiscourse.com/2013/01/7630/

[254] Crystal Phend, „Child-Abuse Injuries on the Rise”, ABCNews.go.com, 1 octombrie 2012. http://abcnews.go.com/Health/Wellness/child-abuseinjuries-rise/story?id=17364578

[255] John and Barbara Willke, Abortion: Questions and Answers (Cincinnati, Ohio: Hayes Publishing Company, 2003), p. 283.

[256] Philip G. Ney, M.D. „Abortion and Child Abuse: Which is Cause, Which is Effect?” David Mall și dr. Walter F. Watts (Editors). Lucrările conferinței „Psychological Aspects of Abortion”, University Publications of America (conferință sponsorizată pe 31 octombrie și 1 noiembrie 1978 de Stritch School of Medicine, Loyola University, Chicago, Illinois). Citat în: dr. Brian Clowes, Pro-Life Encyclopedia, cap. 41 (American Life League, 1995). http://www.ewtn.com/library/PROLENC/ENCYC041.HTM

[257] Dr. Philip G. Ney, „Clinician’s View: Relationship Between Abortion and Child Abuse.” Canadian Journal of Psychiatry, iulie 1979, pp. 610-620. Citat în dr. Brian Clowes, Pro-Life Encyclopedia, cap. 41 (American Life League, 1995). http://www.ewtn.com/library/PROLENC/ENCYC041.HTM

[258] Erica Jong, „If Men Could Get Pregnant, Abortion Would be a Sacrament”, HuffingtonPost.com, 21 ianuarie 2008. http://www.huffingtonpost.com/erica-jong/if-men-could-get-pregnant_b_82467.html

[259] „Abortion Risks: A list of major physical complications related to abortion”, http://afterabortion.org/1999/abortion-risks-a-list-of-major-physicalcomplications-related-to-abortion/

[260] Ibid.

[261] „Abortion Four Times Deadlier Than Childbirth”, Elliot Institute, 3 iunie 2000. http://afterabortion.org/2000/abortion-four-times-deadlier-thanchildbirth/

[262] Priscilla K. Coleman, „Abortion and mental health: quantitative synthesis and analysis of research published 1995–2009”, British Journal of Psychiatry, (2011) 199, pp. 180-6. http://bjp.rcpsych.org/content/199/3/180.abstract

[263] „Huge 2011 study: Abortion and mental health: quantitative synthesis and analysis of research published 1995-2009”, American Association of Pro-Life Obstetricians and Gynecologists. http://www.aaplog.org/complications-of-induced-abortion/induced-abortion-and-mental-health/huge-new-study-abortion-and-mental-health-quantitative-synthesis-andanalysis-of-research-published-1995-2009/

[264] „Abortion and Substance Abuse Link Often Overlooked, Women’s Health Review Reports”, Elliot Institute, 20 ianuarie 2005. http://afterabortion.org/2005/abortion-and-substance-abuse-link-often-overlooked-womenshealth-review-reports/

[265] „Risk of Psychiatric Hospitalization Rises After Abortion”, Elliot Institute, 22 septembrie 2003. http://afterabortion.org/2003/risk-of-psychiatrichospitalization-rises-after-abortion/

[266] Dr. Bryan C. Calhoun, „40 Years of Abortion”, p. 12 a prezentării în PowerPoint. http://www.40yearsafterabortion.org/dr-byron-c-calhoun-md/

[267] Philip G. Ney, MD, „Siblings of People Dying in Abortions Suffer Depression”, LifeNews.com, 27 iulie 2011. http://www.lifenews.com/2011/07/27/siblings-of-people-dying-in-abortions-suffer-depression/

[268] Anita H. Weiner, Eugene C. Weiner, „The aborted sibling factor: A case study”, Clinical Social Work Journal, toamna 1984, vol. 12, nr. 3, pp. 209-215. http://link.springer.com/article/10.1007%2FBF00759918?LI=true

[269] Catherine T. Coyle, „Men and Abortion: A Review of Empirical Reports Concerning the Impact of Abortion on Men”, The Internet Journal of Mental Health, 2007, vol. 3 nr. 2. DOI: 10.5580/290. http://www.ispub.com/journal/the-internet-journal-of-mental-health/volume-3-number-2/men-and-abortion-a-review-of-empirical-reports-concerning-theimpact-of-abortion-on-en.html#sthash.LQfDk8ss.SwgGPsXE.dpuf

[270] Ibid.

[271] Catherine T. Coyle, RN, PhD, „Men and Abortion: Psychological Effects”, http://www.menandabortion.net/MAN/pdf/men_abortion_summary_table.pdf

[272] „A Father’s Testimony: I was a coward”, Priestsforlife.org. http://www.priestsforlife.org/postabortion/casestudyproject/casestudy760.htm

[273] „Reflection from a father”, Priestsforlife.org. http://www.priestsforlife.org/testimonies/document-print.aspx?ID=2692

[274] Relatare din experiența personală a autorului.

[275] Dr. Vincent M. Rue, „«The Hollow Men»: Male Grief & Trauma Following Abortion”, Conferința Episcopilor Catolici din SUA, 2008. http://old.usccb.org/prolife/programs/rlp/rue.pdf

[276] Ibid.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *